Isus, ca Înainte-mergător al nostru (Cel care a alergat aceeași cursă înainte de noi), ne-a deschis o cale pentru a intra în prezența Tatălui și a trăi acolo tot timpul. Această cale este numită "calea cea nouă și vie" (Evrei 10:20). Pavel vorbește despre această cale astfel: "Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus" (2 Corinteni 4:10). El a spus odată, ca mărturie personală, că a fost răstignit împreună cu Cristos și că nu mai trăia el. Cristos era Cel care trăia acum în el, pentru că el însuși (Pavel) murise la Calvar. Acesta a fost secretul vieții sale uimitoare și folositoare pentru Dumnezeu.

Domnul Isus a mers mereu pe calea crucii - calea morții față de Sine. El NICIODATĂ nu și-a făcut pe plac Lui Însuși (Romani 15:3). A-ți face pe plac este esența oricărui păcat. A te lepăda de tine însuți este esența sfințeniei. Isus a spus odată că nimeni nu va putea să-L urmeze, dacă nu decide să se lepede de sine ZILNIC, murind față de sine ZILNIC (Luca 9:23). Acest lucru e clar. Este imposibil să-L urmăm pe Isus dacă nu ne lepădăm de noi înșine zilnic. Poate că suntem curățiți în sângele lui Cristos, am primit Duhul Sfânt și avem o cunoaștere profundă a Cuvântului. Dar dacă nu murim față de noi înșine zilnic, nu-L putem urma pe Domnul Isus. Asta e sigur.

Isus a vorbit odată despre cei care caută să cârpească o haină veche cu un petec nou. Acest lucru, a spus El, va rupe haina. Este nevoie să scapi de haina veche și să-ți iei una nouă. Într-o altă pildă, El a vorbit despre a face ca pomul însuși să fie bun, dacă vrem ca rodul să fie bun. Nu este de folos să tai roadele rele.

Toate aceste pilde transmit practic o lecție: Omul cel vechi nu poate fi îmbunătățit. El a fost răstignit de Dumnezeu (Romani 6:6). Acum trebuie să fim de acord cu judecata lui Dumnezeu asupra omului nostru vechi, să ne dezbrăcăm de el și să ne îmbrăcăm cu omul cel nou.

Calea crucii este calea progresului spiritual. Dacă nu biruiești păcate precum mânia, iritarea, nerăbdarea, poftele din gânduri, neonestitatea, invidia, răutatea, amărăciunea și dragostea de bani etc., răspunsul se află aici: ai evitat calea crucii.

Un om mort nu își susține drepturile. El nu riposteaza. Nu-i pasă de reputația lui. Nu se va răzbuna. El nu poate urî pe nimeni și nu poate avea amărăciune împotriva nimănui. Asta înseamnă să mori față de sine. Această cale a crucii, ca și toate celelalte provizii pe care Dumnezeu ni le-a asigurat pentru creșterea noastră spirituală, este, de asemenea, ceva de care avem nevoie ZILNIC, dacă vrem să facem progres spiritual.