Doar când ajungem la un sfârșit complet al nostru, suntem gata să venim la Domnul. Isus a invitat oamenii spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați” (Matei 11:28). Isus nu-i invită pe toți să vină la El. Aici Îl vedem invitându-i numai pe cei care s-au săturat de viețile lor înfrânte de păcat. Fiul risipitor s-a întors la tatăl său abia „după ce a cheltuit totul” și „nimeni nu-i dădea nimic”. Abia atunci „și-a venit în fire” (Luca 15:16-18). Putem crește spiritual doar atunci când ajungem în acel punct al vieții noastre în care nu ne pasă de onoarea oamenilor și am încetat să ne plângem de oameni și de circumstanțe - și suntem acum sătui doar de propriile noastre vieți înfrânte. Aceasta este adevărata pocăință.

Altfel vom fi ca bebelușii prematuri, care au nevoie să fie ținuți în incubator în mod constant (încălziți și încurajați în mod constant de alții). Nu trebuie să ne găsim siguranța nici măcar în biserică, ci numai în Domnul. Ezechiel 36:25-30 prorocește despre viața abundentă pe care ne-o va da Isus sub noul legământ. Continuă să spună în versetul 31 că, atunci când vom intra în această viață, „ne va fi scârbă de noi înşine din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor noastre”. Una dintre caracteristicile principale ale unui om al lui Dumnezeu este că el are în sine un strigăt în orice moment care spune: „O, nenorocitul de mine! Cum voi fi eliberat total de orice păcat?” (Romani 7:24 - parafrază). El dorește în mod constant să fie eliberat de toată întinarea și chiar de mirosul păcatului în trup.

Dumnezeu vrea să fii puternic în ziua necazului (Proverbe 24:10). Dar trebuie să-ți zidești cunoștințele despre Domnul în acest timp de pace, dacă vrei să fii puternic în acea zi de necaz.

Căile lui Dumnezeu nu sunt ale noastre. El trebuie să te frângă mai întâi - prin multe frustrări și eșecuri - așadar, te trimite unde poți obține acea educație spirituală pe care El a plănuit-o pentru tine.

Niciunul dintre noi nu s-ar fi gândit vreodată să-l trimită pe Moise timp de 40 de ani în pustie pentru a avea grijă de oi și pentru a înfrunta umilința de a fi nevoit să locuiască cu socrul său și să lucreze la el, toți acești 40 de ani, pentru a-l pregăti să fie cel mai măreț conducător al lui Israel. Dar aceasta este calea lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut ceva asemănător cu Iacov înainte de a-l schimba într-un prinț al lui Dumnezeu (Israel). Cea mai dificilă sarcină pe care o are Dumnezeu este să frângă un om. Dar când reușește să facă asta, puterea eliberată printr-un astfel de om o va depăși cu mult pe cea eliberată atunci când atomul este frânt!

Pavel a spus despre experiența sa: „Suntem trântiți jos, dar ne ridicăm și mergem înainte” ( 2 Corinteni 4:9 - versiunea Living). Dumnezeu permite să fim trântiți jos din când în când. Dar noi nu rămânem jos ca alții. Ne ridicăm și continuăm înainte. Și asta îl înfurie și mai mult pe Satan. Dumnezeu ne dă, de asemenea, o educație în sfințire prin a fi trântiți jos, astfel încât să lucreze spre binele nostru suprem. Prin urmare, continui să proclam biruința lui Isus și înfrângerea lui Satan și mai mult din acea zi, oriunde merg. Aleluia!!