În bisericile noastre CFC, nu predicăm despre cum să mergi în cer atunci când vei muri. Isus ne-a spus să mergem și să facem ucenici în fiecare națiune - și să-i învățăm tot ce ne-a poruncit El - nu despre cum să scăpăm de iad și să ajungem în cer!! Dar, din păcate, o mare parte din predicarea Evangheliei de astăzi se concentrează pe cum să mergi în rai când vei muri. Eu nu predic acea Evanghelie pentru că nu sunt interesat să duc oameni în rai. Aceasta este treaba lui Dumnezeu. Eu caut să fac ucenici pentru Isus Cristos aici pe pământ și apoi caut să-i învăț să păzească tot ce ne-a poruncit Isus. Aceasta este misiunea pe care Domnul ne-a dat-o foarte clar în Matei 28:18-20. Și asta încercăm să facem în bisericile noastre CFC din multe părți ale lumii, în ultimii 50 de ani.

Evanghelia mea este cum să fii un ucenic al lui Isus Cristos aici pe pământ și cum să-L urmezi în fiecare zi. Isus a spus că există o poartă strâmtă și o cale îngustă care duce la viață (Matei 7:14). Putem intra pe poarta cea strâmtă pocăindu-ne de păcatele noastre și încrezându-ne în moartea și învierea lui Cristos. Apoi suntem chemați să umblăm pe calea cea îngustă, luându-ne crucea și murind față de Sinele nostru în fiecare zi, punându-L pe Cristos pe primul loc în viețile noastre și urmându-L. Aceasta este calea vieții și a uceniciei pe care Isus a propovăduit-o în versetul de mai sus - și aceasta este calea vieții veșnice pe care o propovăduim în toate bisericile noastre.

În legătură cu ucenicia, Isus a spus în Luca 14:26: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, NU POATE fi ucenicul Meu.” Cât de des ați auzit pe cineva predicând despre a-i urî pe cei dragi ție, așa cum a spus Isus în acest verset? Aceasta este condiția numărul unu pentru a fi ucenicul Domnului Isus. Și Isus ne-a poruncit să facem ucenici pretutindeni - și nu convertiți. Așadar, dacă vrem să facem ucenici, trebuie mai întâi să-i învățăm această condiție Numărul Unu a uceniciei, înainte de a-i învăța orice altceva.

Când un copil se înscrie la școală, primul lucru pe care îl învață nu este fizica sau chimia. Nu, ci primul lucru pe care îl învață este alfabetul - ABC-ul. În același fel, cei care se alătură bisericii noastre trebuie, ÎN PRIMUL RÂND, să fie învățați alfabetul uceniciei - să-L iubească pe Isus în mod suprem. Celor care nu vor să îndeplinească această condiție trebuie să li se spună clar, chiar de la început, că nu pot fi ucenici ai Domnului Isus Cristos. Și nu există o a doua clasă de ucenici. Există o singură clasă de ucenici - cei care „urăsc pe tatăl lor, pe mama lor, pe fratele lor, pe sora lor, pe soția lor, pe copiii lor și însăși viața lor” (Luca 14:26).

Cum putem împăca această cerință a lui Isus cu alte porunci din Scripturi de a „cinsti pe tatăl nostru și pe mama noastră” și de a ne „iubi soția cum a iubit şi Cristos Biserica”, și de a ne iubi copiii și frații și surorile?

Isus a folosit adesea ilustrații pentru a evidenția un lucru în mod clar în mesajele Sale. Așa că am căutat să găsesc o ilustrație pentru a înțelege aceste porunci aparent opuse de a ne iubi și a ne urî membrii familiei! Și, următoarea ilustrație mi-a clarificat lucrurile. Compar dragostea mea pentru tatăl meu, mama mea, soția mea, copiii mei, frații și surorile mele cu lumina stelelor - strălucitoare și clare, fără niciun fel de întuneric în ele - o imagine a dragostei pe care trebuie să o avem pentru membrii familiei noastre. Dar dimineața, când răsare soarele, stelele devin invizibile. Sunt încă acolo, dar nu le putem vedea. În același fel, dragostea mea pentru Cristos trebuie să fie ca lumina soarelui, lumină în care dragostea mea pentru membrii familiei mele pălește. Dragostea mea pentru membrii familiei mele este încă acolo (așa cum stelele sunt încă acolo dimineața). Dar dragostea mea pentru Cristos este atât de mare încât toți ceilalți sunt acum iubiți doar prin dragostea mea pentru Cristos. Asta înseamnă că dragostea mea pentru Cristos este atât de mare, încât nu voi permite niciodată soției mele, părinților mei sau oricui apropiat să se interpună vreodată între mine și Cristos. De acum înainte îi voi iubi pe toți ceilalți doar prin dragostea mea supremă pentru Cristos.

Isus a spus: „Eu Îmi voi zidi Biserica.” Numai El o poate zidi. Noi suntem doar mădulare ale Trupului Său - unul este ca o limbă, altul este ca o mână și încă un altul este ca un picior. Și unii credincioși care nu sunt atât de proeminenți sunt ca organele ascunse ale trupului. Dar Cristos este Capul care Își zidește Trupul. Noi doar ne putem oferi Lui pentru a fi conduși, controlați și folosiți de El ca mădulare ale Trupului Său. Mâinile și picioarele nu pot face nimic singure. Capul îi spune mâinii ce să facă și le spune picioarelor unde să meargă. Așa trebuie să fim supuși lui Cristos. Și așa funcționează și este zidit Trupul lui Cristos. Asta am căutat să subliniem noi.

Dar odată ce Dumnezeu începe să folosească pe cineva puțin, și acest om începe să vadă miracolul Trupului lui Cristos fiind zidit într-un loc, marele pericol este al mândriei spirituale. Când Dumnezeu ne binecuvântează, mândria pândește după colț. Putem începe să ne imaginăm că noi am fost cei care am zidit acea biserică locală sau că noi am fost cei care i-am adus pe acei oameni la Cristos. Și când un slujitor al lui Dumnezeu sau o biserică devine mândră, Dumnezeu începe imediat să SE OPUNĂ acelei persoane și acelei biserici.

Fie ca noi toți să ne temem de Dumnezeu și să căutăm puterea Duhului Său în fiecare zi, ca să-L putem glorifica pe Dumnezeu în viețile noastre și să-I zidim biserica în aceste zile din urmă.

Amin.