Isus a avut partea Lui de oameni dificili cu care a interacționat în viața Sa. Unii L-au disprețuit, alții L-au persecutat, alții L-au batjocorit, și alții pur și simplu L-au neglijat sau ignorat. A avut parte de oameni care au țipat la El, L-au scuipat, s-au certat cu El, au încercat să-L prindă în capcană, și au încercat să-L omoare.

Fiecare dintre noi vom avea parte de oameni dificili cu care vom interacționa de-a lungul vieții. Ei pot părea neevlavioși, răutăcioși, cruzi, enervanți și răi. Iată câteva principii care m-au ajutat, pe care Biblia le are de spus despre oamenii dificili:

Ioan 8:7 „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra.”

Cel mai important lucru pe care l-am învățat despre oamenii dificili este că eu sunt unul dintre ei!

Alți oameni pot fi păcătoși, dificili și egoiști față de mine... dar eu am exact aceeași fire pământească ca ei și sunt la fel de vinovat. Am experimentat că, cu cât văd mai clar cât de dificil, egoist și păcătos am fost eu însumi față de Tatăl meu Ceresc care este Perfect, cu atât este mai ușor să am milă și răbdare față de alți oameni care păcătuiesc împotriva mea. Un fariseu este cel care îi privește pe ceilalți cu dispreț, în frustrare, dar un creștin este cel care este în mare parte frustrat și sătul de sine însuși și de propriul păcat (Luca 18:9-13). Împărăția lui Dumnezeu nu aparține oamenilor care s-au săturat de colegi de muncă dificili, de o guvernare rea, de familia egoistă, de biserici rele sau de creștini călduți. Ea aparține oamenilor care s-au săturat de ei înșiși! Aceștia sunt „săracii” în duh care vin la Domnul ca niște bieți cerșetori și spun: „Doamne, eu sunt cel care are nevoie de ajutor, sunt doar un biet cerșetor păcătos, iartă-mă și ajută-mă!”

„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor” (Matei 5:3).

Un alt principiu important pe care îl învăț din Biblie este să iubesc oamenii dificili, indiferent de felul în care mă tratează ei în schimb:

Matei 5:44 „Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc.”

Romani 2:4 „Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință.”

Am auzit odată o poveste: Într-o dimineață devreme, vântul a provocat soarele la o competiție. Era un om care mergea de-a lungul drumului cu haina pe el, și vântul i-a spus soarelui: „Cred că pot să-l fac pe acel om să-și scoată haina de pe el înainte ca tu să faci asta.” Soarele a fost de acord să joace jocul. Vântul a spus că va încerca el primul. Vântul a suflat și a tot suflat cât a putut de tare, dar cu cât sufla mai tare, cu atât omul își ținea mai strâns haina pe el. Apoi soarele a spus: „Ok, acum, lasă-mă pe mine să încerc”. Așa că soarele s-a înălțat pe cer și a strălucit doar puțin, iar în scurt timp, bărbatul și-a dat ușor haina jos de pe el. Morala poveștii este că e mai bine să încălzești o persoană cu dragoste, decât să încerci să o sufli peste tot și să o controlezi cu mânie și forță.

Este Tatăl nostru din Ceruri ca vântul sau ca soarele? Biblia spune că dragostea lui Dumnezeu este cea care ne-a făcut să-L iubim (1 Ioan 4:19), și bunătatea Lui este cea care ne-a făcut să ne pocăim (Romani 2:4). Cred că vom vedea acest principiu și în viața noastră atunci când avem de-a face cu alții. A-i iubi pe alții cu sârguință și în mod altruist este modalitatea de a aduce unitate și înțelegere în relații, mai degrabă decât să ne certăm cu ei și să încercăm să-i forțăm să fie de acord cu noi sau să ne trateze în mod corect.

De multe ori dragostea nu va schimba inima unui vrăjmaș față de noi imediat (și poate niciodată), dar este în regulă. Dacă continuăm să-i iubim pe vrăjmașii noștri și pe oamenii nepocăiți care păcătuiesc împotriva noastră, putem avea privilegiul de a fi ca Tatăl nostru din Ceruri, pentru că așa este El. El este extrem de răbdător și iubitor chiar și față de oamenii răi care încă Îl consideră vrăjmașul lor:

Matei 5:44-45 „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri și rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”

Un fiu este cineva care este la fel ca Tatăl său. Isus a spus să-i iubim pe vrăjmașii noștri și în acest fel putem să fim fii ai Tatălui nostru care este în Ceruri.

Proverbe 15:1 „Un răspuns blând potolește mânia.”

Limba este ceva puternic. „Limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!” (Iacov 3:5).

Prin ea se încep și se încheie războaie. Mai bine decât atât, prin ea războaiele sunt prevenite! Biblia spune că, în loc să răspunzi la mânie cu mânie, la furie cu furie, cel mai bine este să spui cuvinte blânde și să dai în schimb răspunsuri blânde unei persoane mânioase. Aceasta este cea mai bună cale către pace. Dumnezeu nu dorește oameni certăreți (întorcând cuvinte rele pentru cuvinte rele), ci împăciuitori (Matei 5:9). Putem fi un împăciuitor răspunzând cu cuvinte blânde la mânia altora.

Proverbe 17:13-14 „Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi.”