„Nu-i judecaţi (condamnaţi) pe alţii ca să nu fiţi judecaţi și condamnați voi înșivă. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: 'Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău' şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7:1-5).

Din păcate, printre creștini este o practică foarte, foarte obişnuită de a-i judeca pe oameni, de a-i privi cu dispreţ, de a te considera mai bun decât ei, când de cele mai multe ori nici măcar nu cunoşti toate lucrurile legate de ei. În Evrei 9:27 spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” Deci, când îi judecă pe oameni Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul acestui univers? Potrivit acestui verset, oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Deci, Dumnezeu judecă oamenii doar după ce aceştia mor.

Tu când îi judeci pe oameni? Îi judeci cu mult înainte să moară. De ce aşteaptă Dumnezeu până ce un om moare, înainte să-l judece? Se poate ca acesta să fie un om rău, dar Dumnezeu spune: „Am speranţă pentru el, poate se va schimba.” Astfel că, Dumnezeu aşteaptă. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu l-ar fi judecat pe tâlharul de pe cruce care s-a dus în rai, chiar şi cu câteva minute sau ore înainte ca acesta să moară. Asta ar fi fost groaznic. La sfârșit, acesta merita să meargă în rai, dar ar fi fost judecat şi condamnat să meargă în iad. Dumnezeu a aşteptat până ce acesta a murit şi apoi l-a luat în rai. Aceasta arată că Dumnezeu aşteaptă până ce un om moare înainte să-l judece. Omul este nerăbdător şi-i judecă pe oameni cu mult înainte să moară. Aceasta e nesăbuinţa omului. El nu ştie toate detaliile, nu cunoaşte 99% din viaţa privată, din viaţa interioară a altui om, nu ştie cât s-a luptat acesta sau cât s-a rugat etc., dar îl judecă. Niciun judecător serios de curte înaltă n-ar judeca vreodată cu aşa puţine dovezi. Dacă un judecător cunoaşte doar 1% din caz, va spune: „Ascultă, am nevoie de mai multe dovezi înainte să pot judeca. Până atunci, voi suspenda judecata.” Asta ar trebui să spună fiecare creştin.

Atunci când judecăm o persoană, arătăm de fapt starea inimii noastre, aşa cum spune în Proverbe 27:19: „După cum apa reflectă o faţă, tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om” (traducerea NTLR). Tot aşa cum într-o oglindă omul îşi vede propria faţă. Asta înseamnă că, ceea ce îţi imaginezi tu că are omul respectiv în inima lui, că are un motiv rău, indică doar atitudinile greşite din propria ta inimă. Îți imaginezi că omul respectiv nu poate să facă acel lucru dintr-un motiv bun. Te gândești: „Trebuie să fie dintr-un motiv rău, fiindcă eu însumi aş face aşa ceva doar dintr-un motiv rău.” Îţi dezvălui propria inimă. Este foarte nechibzuit să-i judeci pe alţii.

Gândiţi-vă la pilda fiului risipitor. Citim în aceasta despre fiul cel mare care era foarte supărat când a văzut că tatăl său se bucură de întoarcerea fiului risipitor. Iar când tatăl merge afară şi-l întreabă pe fiul cel mare de ce n-a venit înăuntru, vedeţi ce spune acesta în Luca 15:30: „Acest fiul al tău.” Nici măcar nu-l numeşte „acest frate al meu”. Ce mod dispreţuitor de a vorbi: „Ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate.” Cum ştia el asta? Cum şi-a închipuit că fratele lui mai tânăr umbla cu femeile prostituate? A venit cineva să-i raporteze acest lucru? Nicidecum. A presupus că fratele său mai tânăr trebuie să fi cheltuit banii cu femeile prostituate. Se poate să nu fi fost deloc adevărat. Se poate să fi băut sau să-şi fi irosit banii în moduri nechibzuite, dar poate nu cu prostituate. Dar când ai o atitudine greşită, la fel ca acest frate mai mare faţă de fratele său mai tânăr, poţi să-ţi imaginezi mereu ce e mai rău faţă de altcineva. Şi, când îţi imaginezi ce e mai rău faţă de altcineva, poţi să identifici că problema este la tine mai mult decât la cealaltă persoană. Cealaltă persoană ajunge poate să stea la masă cu tatăl său şi să se bucure de viţelul cel îngrăşat, iar tu ajungi poate să fii afară din casă.

Pilda fiului risipitor este o pildă în care, la început, fiul cel tânăr este afară din casă, iar fiul mai mare este înăuntru. Şi la sfârşitul pildei, fiul cel tânăr este înăuntrul casei, iar fiul cel mare e afară din casă fiindcă îi judecă pe oameni. Asigură-te că nu ajungi afară din casa Tatălui fiindcă judeci oamenii fără să ai informaţii destule. Cel mai bine este să nu judeci.

„Nu judecaţi.” Isus spune că şi dacă judeci, ce faci? Judeci un mic pai din ochiul fratelui tău, când tu ai o bârnă în al tău? Asta a zis El. Ce este bârna asta care este în ochiul cuiva? Nu poţi să ai efectiv o bârnă în ochi. Dar Isus amplifică pentru a arăta cât de grav este păcatul tău în comparaţie cu al lui. În regulă, poate că el a făcut ceva foarte rău, dar atitudinea ta lipsită de dragoste faţă de el este ca o bârnă în comparaţie cu păcatul lui care e doar ca şi un pai.

Poate că s-a dus la femei prostituate. În regulă, acesta este un păcat. Dar chiar şi acest lucru este doar un pai în comparaţie cu atitudinea ta lipsită de dragoste faţă de el, care e ca şi o bârnă. Domnul spune să scapi de atitudinile tale lipsite de dragoste faţă de alții. El spune că această atitudine lipsită de dragoste față de un om te face să vrei să găseşti vină la el în mod constant. Orice face el, tu îi atribui un motiv rău. Acesta nu poate face nimic bun. El e rău în ochii tăi, dar tu nu vezi ce rău eşti tu că ai o asemenea atitudine lipsită de dragoste faţă de acest om. Deci, ce spune El? Imaginează-ţi un om care are o vedere foarte slabă. Te-ai duce la el să-ţi scoată ceva din ochi? Te-ai duce la un doctor oftalmolog care este aproape orb, fiindcă are cataractă și alte probleme cu ochii? Cum se poate uita el la ochii tăi să-ţi scoată un mic pai de-acolo? Nu m-aş apropia de un astfel de om.

Asta spune Domnul: „Cum poţi zice fratelui tău: 'Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău,' şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău (care te împiedică să vezi bine)?” Îi poți vătăma ochii. Dar Domnul spune: „Făţarnicule! Uită-te la atitudinea ta lipsită de dragoste.” Orice om care are o atitudine lipsită de dragoste față de alt om, şi-l judecă pe acel om, este un făţarnic, conform cu Matei 7:5. Scapă mai întâi de această atitudine lipsită de dragoste şi apoi vei vedea clar. Apoi fratele acela va veni poate la tine şi va zice: „Frate, poţi să-mi scoţi te rog acest pai din ochi?” Nu-i minunat acest lucru, când ajungi la o astfel de situaţie?