Faptele Apostolilor 1:1 ne învață ceva important. Cartea Faptele Apostolilor a fost scrisă de Luca, colaboratorul lui Pavel, și înainte de a scrie Faptele Apostolilor, el a scris Evanghelia după Luca. Le-a scris pe amândouă unui om numit Teofil. La începutul cărții Faptele Apostolilor, Luca face referire la Evanghelia după Luca, pe care o scrisese anterior, spunând: „Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni…” Dacă ar fi să-i ceri lui Luca să dea un titlu evangheliei sale, el ar spune: „Tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni”. N-ar spune: „Tot ce i-a învățat Isus pe oameni”, ci „Tot ce El a făcut și i-a învățat pe oameni”. Era un principiu în viața lui Isus că El nu-i învăța pe alții ceea ce El nu făcuse. Principiul este acesta: Întâi fă tu și apoi învață-i pe oameni. Nu invers. Isus nu a practicat ceea ce a predicat; El a predicat ceea ce El deja practicase și continua să practice. Acesta este principiul.

Pe baza acestui fapt, dacă ar fi să-i ceri lui Luca să dea un titlu cărții Faptele Apostolilor, ce titlu crezi că ar da? Dacă Evanghelia după Luca ar fi: „Tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni în trupul Său fizic pe pământ”, atunci Faptele Apostolilor ar fi: „Tot ce a continuat Isus să facă și să-i învețe pe oameni prin trupul Său spiritual, biserica”. Aceasta este lucrarea noastră, să continuăm să facem și să-i învățăm pe oameni ce a început Domnul Isus să facă și să-i învețe când a trăit pe pământ timp de treizeci și trei de ani. De aceea biserica este numită Trupul lui Isus Hristos. De aceea este important să înțelegem tot ceea ce ne-a învățat Isus, pentru că trebuie să facem ce ne-a învățat și apoi trebuie să-i învățăm pe alții.

Există o ilustrare mai măreață a acestui lucru mai târziu în Fapte. În Fapte 10:4, Dumnezeu trimite un înger să-i spună sutașului roman Corneliu: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.” Dar de ce nu i-a dat îngerul Evanghelia sutașului? De ce nu l-a întrebat pe Corneliu: „Știi că ești un păcătos, că Hristos a murit pentru păcatele tale și a înviat, că trebuie să-L primești ca Domn al tău, să te pocăiești și să crezi?” El nu putea spune asta. Tot ce i-a putut spune îngerul a fost: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, iar acum te rog să trimiți pe cineva să meargă să-l cheme pe Petru; el locuiește departe, într-un alt loc, în Iope. Poate dura câteva zile până să ajungă Petru aici, dar trebuie să aștepți.” Iar apoi îngerul a plecat. Nu crezi că îngerul i-ar fi putut spune lui Corneliu exact ce urma să-i spună Petru? Îngerul cunoștea foarte clar Evanghelia. Există un motiv foarte important pentru care Atotputernicul Dumnezeu nu a permis îngerului să predice Evanghelia lui Corneliu. Corneliu a trebuit să aștepte atâtea zile pentru a auzi Evanghelia, până când Petru a venit, fiindcă îngerul nu experimentase Evanghelia. El nu putea spune, la fel ca Petru: „Am fost un păcătos, dar Isus a murit pentru mine, iar sângele Său mi-a curățit păcatul și sunt iertat.”

Din cauză că îngerul nu putea spune asta, nu putea nici să predice asta. Nu putea predica un adevăr pe care îl cunoștea doar în mintea lui. Probabil că putea predica mai bine decât Petru; acest lucru nu conta. Nu i s-a permis să predice aceste lucruri pentru că nu le experimentase, ceea ce ne învață un principiu fundamental: Nu ne este permis de Dumnezeu să predicăm ceea ce nu am experimentat. Există un cuvânt pentru oamenii care predică ceea ce n-au practicat sau experimentat, iar cuvântul acesta din Noul Testament este „ipocrit”. Există mulți predicatori ipocriți.

Isus vrea ca noi să facem întâi și apoi să-i învățăm pe alții, nu să-i învățăm ceea ce noi n-am făcut. Nu începem prin a-i învăța pe alții; începem prin a face noi înșine. Nu poți să mergi la o școală biblică, să petreci trei ani acolo, să obții o diplomă, și apoi să crezi că acum poți să-i înveți pe oameni, dacă nu ai făcut în propria ta viață ce a poruncit Isus. Îmi amintesc că am vorbit cu un bărbat care a absolvit de la un curs biblic de patru ani dintr-un anumit Colegiu Biblic. A fost cel mai bun student din clasa lui. La ceremonia de absolvire la care predicam eu, a venit să mă vadă și l-am întrebat: „Care este condiția ta spirituală la finalul acestor patru ani de studiu, în viața ta interioară?” El a spus: „Este mai rea decât la început când am venit. Sunt mai învins de păcat”. El a fost sincer. I-am spus: „Acum că vei pleca cu diplomă și vei deveni pastor undeva, ce îi vei învăța pe oameni? Interpretări în ebraică și greacă a diferite versete? Sau îi poți învăța cum să biruiască pofta ochilor și cum să biruiască mânia? Asta trebuie să audă ei, pentru că asta ne-a învățat Isus. Iar dacă n-ai experimentat această biruință în propria ta viață, îi vei învăța pe alții doar teorie."

Aceasta este starea tristă a atâtor predicatori și pastori, și de aceea auzi din când în când despre câte un predicator sau pastor faimos, care predică de mulți ani, că dintr-o dată admite că trăiește în adulter de mulți ani. Cum se face că oamenii din congregație nu au putut discerne necurăția din duhul acestui om? Din cauză că au fost absorbiți de elocvența predicării sale și de cunoștințele pe care le avea. Isus a spus: „Învățați-i să facă tot ce v-am poruncit”.

Când Isus a spus în marea Sa trimitere: „Învățați-i să facă tot ce v-am poruncit”, El ne spunea să fim eliberați de ipocrizie. El ne spunea să nu vorbim niciodată despre ceea ce nu am făcut. Să-i învățăm pe alții să facă doar ceea ce noi înșine am făcut mai întâi.