În Efeseni capitolul 4, avem o poruncă ce spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26). Ceea ce vrea să spună versetul este că, tipul de mânie pe care ar trebui să-l ai în viaţa ta este o mânie care nu e păcătoasă. Deci, când Isus a ridicat ştacheta de la standardul Vechiului Testament care spune „Să nu ucizi”, la  „Să nu te mânii”, trebuie să înţelegem care e tipul corect de mânie, şi care e tipul greşit de mânie.

Ori de câte ori nu înţelegem un verset în mod corect, trebuie, să ne uităm la Dicţionarul nostru spiritual: Cuvântul făcut trup - viaţa lui Isus Hristos. Domnul Isus S-a numit pe Sine Lumina lumii, și este spus despre El: „În El era viaţa, şi această viaţă era Lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Viaţa Domnului nostru Isus Hristos este lumina care explică fiecare verset din Scriptură. Aşadar, când citim: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”, şi încercăm să facem deosebire între mânia care e păcătoasă şi mânia care nu e păcătoasă, trebuie să ne uităm la Lumina care este în viaţa lui Isus.

Când S-a mâniat Isus şi când nu S-a mâniat? Citim în Marcu 3:1-5, că atunci când Isus era într-o sinagogă, Şi-a rotit privirile cu mânie peste oamenii care încercau să-l împiedice de la a fi vindecat pe un om care avea mâna uscată. S-a mâniat când fariseii erau mai preocupaţi de ţinerea ritualului Sabatului decât de vindecarea unui om paralizat. Aceasta este o mânie corectă - mânie față de lideri religioşi şi oameni religioşi care sunt mai interesaţi de ritual decât de oameni, şi mai interesaţi de ţinerea anumitor ceremoniale decât de eliberarea oamenilor paralizaţi.

Astăzi, paralizia se găseşte printre creştinii care sunt biruiți de păcat, și printre oamenii religioşi care sunt mai interesaţi să se asigure că oamenii îşi dau zeciuielile decât ca aceştia să fie eliberaţi de păcat. Ei sunt în aceeaşi categorie cu acei farisei care nu îngăduiau unui om cu mâna uscată să fie vindecat, ci erau mai interesaţi ca oamenii să-şi dea zeciuielile şi să ţină Sabatul. Sunt mulţi astfel de predicatori şi pastori astăzi, care nu sunt interesaţi să-şi elibereze turma de puterea păcatului în viaţa lor, ci sunt mai interesaţi ca acei oameni să îşi dea zeciuielile. Isus ar privi cu mânie pe astfel de oameni astăzi, fiindcă El n-a venit pe pământ ca să-i facă pe oameni să-şi dea zeciuielile, ci ca să-i salveze de păcatele lor. El n-a murit pe cruce pentru a-i face pe oameni să-şi dea zeciuielile, ci pentru a ne elibera de păcatele noastre.

Numele Mântuitorului nostru este Isus, şi El a venit să ne salveze de păcatele noastre (Matei 1:21). Atunci când oamenii îi împiedică pe alţii de la a fi salvaţi de păcatele lor, și le spun: „Nu te duce să asculţi pe omul acesta, fiindcă el predică biruinţa asupra păcatului, ci continuă să mă asculţi pe mine, eu îţi spun cum să-ţi dai zeciuielile”, trebuie să fim siguri că Isus ar fi mâniat pe astfel de oameni. Și, dacă eşti în părtăşie cu Isus Hristos, ca slujitor al lui Dumnezeu şi tu trebuie să fii mâniat pe astfel de oameni care-i împiedică pe alţii de la a fi eliberaţi.

Un alt exemplu unde Isus S-a mâniat este în Ioan 2, când Isus S-a dus în Templu şi i-a dat afară de-acolo pe schimbătorii de bani. Spune acolo că El a făcut un bici şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi a zis: „Ridicaţi acestea de aici.” A fost foarte mâniat. Iar ucenicii şi-au adus aminte de cuvântul care spune: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:15-17). Râvna pentru curăţia Casei lui Dumnezeu ar trebui să ne mânie atunci când vedem oameni făcând bani în numele religiei sau în Numele lui Hristos, şi exploatând oameni săraci, la fel cum acei vânzători de porumbei şi oi îi exploatau pe cei săraci, zicând: „Vă vom vinde oile şi porumbeii aceştia pentru jertfa voastră, dar, desigur, vă va costa un pic mai mult decât la piaţă, fiindcă trebuie să ne luăm comisionul.”

Când nu S-a mâniat Isus? Un exemplu este atunci când a fost numit Beelzebul (domnul dracilor) (Matei 12:22-24). Asta s-a întâmplat când Isus a scos un drac dintr-un om care era orb şi mut. Mulţimile au văzut asta, s-au mirat şi au început să zică: „Acesta e Fiul lui David. Iată ce miracol minunat a făcut, eliberându-L pe acest om!” Însă fariseii erau invidioşi, şi au spus imediat: „Acest om scoate dracii cu domnul dracilor” (Matei 12:24). Îl numeau pe Isus, Satan. Imaginaţi-vă dacă cineva v-ar numi Satan, când Îl slujiţi pe Domnul. Dar Isus a răspuns spunând: „Eu sunt doar Fiul omului, sunt doar un Om obişnuit. Dacă aţi vorbit împotriva Mea, sunteţi iertaţi, dar aveţi grijă să nu vorbiţi împotriva Duhului Sfânt” (Matei 12:32).

Nu S-a mâniat când oamenii L-au numit Diavolul. A zis: „Este în regulă dacă vorbiți împotriva Mea, Eu sunt doar un Fiu al omului. Sunteţi iertaţi.” El era Dumnezeul Atotputernic atunci când ei L-au numit Diavolul, şi El nu S-a supărat, ci i-a iertat. Un creştin adevărat nu va fi niciodată supărat atunci când oamenii îl numesc cu nume rele, îi zic diavolul, porc, câine sau orice altceva. Nu contează. Dacă el se aseamănă cu Hristos, îi va ierta şi nu se va mânia. Nici măcar nu va păstra amărăciune sau mânie împotriva acelor oameni care l-au numit cu acele nume.

Foarte puţini creştini vor să fie ca Isus Hristos, dar toţi vor să meargă în cer atunci când vor muri. Fiecare creştin vrea să meargă în cer când va muri, dar câţi dintre ei vor să trăiască la fel ca Isus Hristos pe acest pământ, înainte să meargă în cer?” Foarte puţini. Aceasta este problema. Mulţi din aceşti oameni nu sunt creştini cu adevărat. Sunt creştini cu numele, fiindcă s-au născut într-o familie creştină, dar nu s-au predat domniei lui Isus Hristos în viaţa lor, prin urmare, cât Îl priveşte pe Dumnezeu, ei nu sunt creştini. Vor avea o mare surpriză când Se va întoarce Hristos şi vor descoperi că nu erau deloc creştini, fiindcă nu poţi fi creştin prin faptul că te-ai născut într-o familie creştină. Trebuie să faci o alegere personală.

Este atât de important să înţelegem acest lucru. Acesta e înţelesul la Efeseni 4:26: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Iar apoi, cu 5 versete mai jos, în Efeseni 4:31 spune: „Orice mânie să piară din mijlocul vostru.” Cele două versete par contradictorii. Într-un loc spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”; în celălalt loc spune: „Orice mânie să piară din mijlocul vostru.” Ce mânie trebuie să piară? Mânia care este egoistă, centrată pe sine, şi păcătoasă. Care este mânia pe care trebuie s-o avem? Mânia care este centrată pe Dumnezeu, care priveşte slava Numelui lui Dumnezeu. Trebuie să fim împovăraţi de faptul că Numele lui Dumnezeu nu e cinstit pe pământ astăzi.