Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul unui an, poate că există unele persoane care gândesc că, din cauză că au păcătuit și L-au dezamăgit pe Dumnezeu la un moment dat în viața lor în trecut, de aceea nu pot îndeplini planul perfect al lui Dumnezeu pentru viața lor acum.

Haideţi să ne uităm la ceea ce au de spus Scripturile în această privinţă, şi să nu ne sprijinim pe priceperea noastră sau pe propriul nostru simţ raţional. Observaţi, în primul rând, cum începe Biblia: "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" (Geneza 1:1). Cerurile şi Pământul trebuie să fi fost perfecte atunci când le-a creat Dumnezeu, fiindcă niciun lucru imperfect sau incomplet nu poate să ia ființă vreodată din mâna Lui. Dar, unii din îngerii pe care i-a creat El au căzut şi s-au răzvrătit, şi acest episod este descris pentru noi în Isaia 14:11-15 şi în Ezechiel 28:13-18. Acesta a fost momentul când Pământul a ajuns în condiţia descrisă în Geneza 1:2, "pustiu, gol şi întunecos". Restul versetelor din Geneza 1 descriu cum Dumnezeu a prelucrat acest material pustiu, gol şi întunecos, şi a făcut ceva aşa de frumos din el, încât El Însuşi l-a calificat în final ca fiind "foarte bun" (Geneza 1:13).

Citim în Geneza 1:2-3 că (a) Duhul lui Dumnezeu se mişca peste ape şi (b) Dumnezeu rostea Cuvântul Lui. Acești doi factori au produs marea schimbare. Ce mesaj actual ne este comunicat nouă prin acest cuvânt? Doar acesta: indiferent cât de mult am căzut sau cât de rău am încurcat lucrurile în viaţa noastră, Dumnezeu încă poate scoate ceva glorios din viaţa noastră. Dumnezeu a avut un plan perfect pentru ceruri şi pentru pământ, atunci când le-a creat. Dar acest plan avea să fie pus de-o parte datorită căderii lui Lucifer. Însă Dumnezeu a refăcut cerurile şi pământul, și tot a produs ceva foarte bun din ele.

Apoi Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi pe Eva şi a luat-o din nou de la început. Dumnezeu trebuie să fi avut un plan perfect şi pentru ei, care bineînţeles nu includea păcătuirea lor prin neascultare de porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi a răului. Dar ei, totuşi, au mâncat din fructul oprit şi au zădărnicit planul iniţial al lui Dumnezeu pentru ei, oricare ar fi fost acesta. Logica ne-ar sugera acum că ei nu mai puteau împlini vreodată planul desăvârşit al lui Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu nu le-a spus că de acum înainte vor avea de trăit restul vieţii lor în cel mai bun plan secundar posibil. Nu. El le promite în Geneza 3:15 că sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui. Aceasta a fost o promisiune a jertfei lui Hristos pentru păcatele lumii şi a victoriei, asupra lui Satan, la Calvar.

Noi ştim că încă din veşnicie, jertfa lui Hristos a făcut parte din planul desăvârşit al lui Dumnezeu. În traducerea King James Version a Bibliei, este menţionat: "Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii" (Apocalipsa 13:8). Mai ştim că Hristos a murit doar din cauză că Adam şi Eva au păcătuit şi L-au dezamăgit pe Dumnezeu. Deci, în mod logic, am putea spune că planul desăvârşit al lui Dumnezeu de a-L trimite pe Hristos ca jertfă pentru păcatele lumii a fost împlinit nu în ciuda căderii lui Adam, ci datorită căderii lui Adam! Noi n-am fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu arătată la crucea de la Calvar, dacă Adam și Eva n-ar fi păcătuit.

Care este atunci mesajul pe care încearcă Dumnezeu să ni-l transmită încă de pe primele pagini ale Bibliei? Tocmai faptul că, El poate să ia un om care a eșuat și să scoată ceva glorios din el, făcându-l încă să împlinească planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa lui. Dacă, însă, tu spui: "Am stricat rău lucrurile în viața mea. Nu cred că Dumnezeu poate să mă mai aducă acum în planul Lui desăvârşit" - atunci, va fi imposibil pentru Dumnezeu să-Și împlinească planul, nu pentru că El nu poate, ci fiindcă TU nu crezi în ceea ce poate face El pentru tine.

Isus a spus că, dacă noi credem, nimic nu Îi este imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi. "Facă-vi-se după credinţa voastră!", este regula lui Dumnezeu în toate lucrurile (Matei 9:29). Vom primi conform credinţei noastre. Dacă credem că ceva e imposibil ca Dumnezeu să facă pentru noi, atunci acel lucru nu va fi împlinit în viaţa noastră. Pe de altă parte, vei descoperi la Scaunul de Judecată al lui Hristos un alt credincios care, cu toate că a încurcat mai rău lucrurile în viaţa lui decât tine, a împlinit totuși planul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru viaţa sa. Iar acest lucru se va datora faptului că el a crezut că Dumnezeu poate să ridice "cioburile sparte" ale vieţii lui şi să facă din ele ceva foarte bun.

Pilda fiului risipitor, care a irosit atâţia ani, ne arată că Dumnezeu dă tot ce are mai bun chiar și celor care au eșuat. Tatăl a spus: "aduceţi repede haina cea mai bună", pentru unul care L-a dezamăgit atât de mult. Acesta e mesajul Evangheliei: răscumpărare și un nou început; nu doar o dată, ci, din nou şi din nou, fiindcă Dumnezeu nu renunţă niciodată la nimeni. Pilda gospodarului care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie (Matei 20:1-16), ne dă aceeaşi învăţătură. Oamenii care au lucrat doar o oră au primit plata pe o întreagă zi de lucru. Cu alte cuvinte, cei care-și irosiseră 90% din viaţa lor (11 din 12 ore), au putut încă să facă ceva glorios pentru Dumnezeu cu cele 10 procente rămase din viața lor. Aceasta e o încurajare extraodinar de mare pentru toţi cei care au căzut.

Dacă există în viaţa ta o mâhnire sfântă pentru toate căderile tale, și te încrezi în Dumnezeu, atunci chiar dacă eșecurile tale au fost multe, Dumnezeu promite astfel: "nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor" (Evrei 8:12). Oricare ar fi greşelile grosolane sau căderile pe care le-ai avut, tu poţi face un nou început cu Dumnezeu. Şi chiar dacă ai făcut o mie de noi începuturi în trecut şi ai eșuat din nou și din nou, încă poţi face astăzi al 1001-lea nou început. Dumnezeu poate scoate ceva glorios din viaţa ta. Deci, niciodată să nu eşuezi în a te încrede în Dumnezeu. El nu poate face multe din lucrările Lui pline de putere pentru mulţi din copiii Lui, nu din cauză că ei L-au dezamăgit în trecut, ci pentru că nu se încred în El acum. Haideţi atunci ca, "întăriţi prin credinţa noastră să dăm slavă lui Dumnezeu" (Romani 4:20), încrezându-ne în El în zilele care vor urma pentru lucrurile pe care până acum le consideram imposibile. Toţi oamenii - atât tineri cât şi vârstnici - pot avea nădejde, indiferent cât de mult au căzut în trecut, dacă doar își recunosc eșecurile, se smeresc şi se încred în Dumnezeu.