Viața lui Isus a fost o viață de odihnă perfectă. El a avut suficient timp, în 24 de ore din fiecare zi, pentru a face toată voia Tatălui Său. Dar dacă ar fi hotărât să facă ceea ce i Se părea Lui bine, atunci 24 de ore pe zi nu ar fi fost de ajuns și ar fi ajuns să aibă neliniște în majoritatea zilelor.

La poarta numită “Frumoasă” a Templului din Ierusalim, Isus a văzut adesea pe un om olog cerșind. Dar El nu l-a vindecat, pentru că nu a avut nicio îndrumare de la Tatăl Său să facă acest lucru. Mai târziu, după ce S-a înălțat la Cer, Petru și Ioan au adus vindecare acelui om - la timpul perfect al Tatălui - și asta a avut ca rezultat întoarcerea multor oameni la Domnul (Fapte 3:1-4:4). Acela a fost momentul când Tatăl a vrut să-l vindece pe acel om, nu mai devreme. Isus ar fi împiedicat voia Tatălui dacă l-ar fi vindecat pe acel om mai devreme. El știa că timpul Tatălui era perfect, așa că nu făcea nimic din nerăbdare.

Isus Se putea bucura de fiecare întrerupere care apărea în viața Lui, pentru că El a acceptat faptul că un Tată suveran din Ceruri Îi planifica programul zilnic. Astfel că nu a fost niciodată enervat cu privire la întreruperi care se iveau. Viața lui Isus va aduce și ființele noastre interioare într-o odihnă perfectă. Aceasta nu înseamnă că nu vom face nimic, ci că vom face doar ceea ce este în planul Tatălui pentru viața noastră. Atunci vom fi mai dornici să împlinim voia Tatălui decât propriul nostru program prestabilit.

Creștinii sufletești sunt atât de doritori să facă „propriile lor lucruri”, încât sunt adesea iritabili și neliniştiți. Unii dintre ei ajung să aibă în final o cădere nervoasă sau fizică. Marta nu făcea niciun păcat în slujirea Domnului și a ucenicilor Săi. Cu toate acestea, era neliniștită și critică la adresa Mariei. Aceasta este o imagine clară a slujirii din punct de vedere sufletesc. Creștinul sufletesc este neliniștit și iritabil. El nu a încetat să facă „propriile sale lucrări” și nu a intrat în odihna lui Dumnezeu (Evrei 4:10). Intențiile lui sunt bune, dar nu și-a dat seama că propriile sale lucrări, oricât de bune ar fi, sunt încă „haine mânjite” în ochii lui Dumnezeu, chiar și după convertire (Isaia 64:6).

Cei care „slujesc” ca Marta, oricât de sinceri sunt, se slujesc de fapt doar pe ei înșiși. Ei nu pot fi numiți slujitori ai Domnului, pentru că un slujitor așteaptă să audă ce îi spune stăpânul său să facă, înainte de a sluji. Era imposibil ca Isus să aibă o cădere nervoasă, pentru că El avea odihnă perfectă în omul Său din interior. El ne spune: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați din exemplul Meu, și veți găsi și voi odihnă în sufletele voastre” (Matei 11:29).

Aceasta este slava lui Isus pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o arată în Cuvânt, și pe care El dorește să ne-o împărtășească și să o manifeste prin noi.

Domnul este Păstorul nostru și El Își conduce oile în pășuni de odihnă. Oile nu își planifică propriul program și nu decid care este următoarea pășune la care să meargă. Ele doar îl urmează pe Păstorul lor. Dar trebuie să fii golit de încrederea în sine și de autosuficiență pentru a-l urma pe Păstor așa. Isus L-a urmat în supunere pe Tatăl Său. Dar creștinii sufletești nu vor să fie oi și, prin urmare, sunt duși în rătăcire de intelectul lor. Intelectul nostru este un dar minunat și cel mai util al lui Dumnezeu, dar poate deveni cel mai periculos dintre toate darurile dacă este înălțat la locul de domnie în viața noastră.

Domnul i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage: „Tată, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ”. Cum se face voia lui Dumnezeu în Cer? Îngerii din Cer nu aleargă de colo colo încercând să facă „ceva pentru Dumnezeu”. Ar fi confuzie în Rai dacă ar face asta. Ce fac ei? Așteaptă în prezența lui Dumnezeu să audă ce poruncește El și apoi fac exact ceea ce li se spune individual să facă. Ascultați cuvintele îngerului Gavril către Zaharia: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc…” (Luca 1:19). Aceasta este poziția pe care a adoptat-o și Domnul Isus - așteptând în prezența Tatălui Său, auzind glasul Lui și făcând voia Sa.

Creștinii sufletești pot să lucreze din greu și să se sacrifice mult, dar lumina mai clară a eternității va dezvălui că „au trudit toată noaptea și nu au prins nimic”. Dar cei care și-au luat crucea zilnic (s-au lepădat de viața lor sufletească și au dat-o la moarte) și au ascultat de Domnul, vor avea mrejele pline de pești în ziua aceea (Ioan 21:1-6).

„Oricine se lasă distras de la lucrarea pe care o plănuiesc pentru el”, a spus Isus, „nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 9:62 - Versiunea biblică din limba engleză TLB).