„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13-14).

Pierzarea înseamnă iadul veșnic. A vorbit Isus despre Iad în Predica de pe Munte? Cu siguranță că a făcut asta. A vorbit despre Iad de trei ori. Să analizăm calea către pierzare. În Matei 5:22, Isus a spus: „Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii. Dacă această mânie se exprimă în cuvinte mânioase, atunci va cădea sub pedeapsa soborului. Dacă merge și mai departe, la cuvinte mânioase grave, va cădea sub pedeapsa focului gheenei.” De asemenea, Isus spune în Matei 5:28: „Dacă un bărbat privește o femeie cu poftă în inima sa, e mai bine pentru el să-și scoată ochiul drept. Altfel, poate ajunge să fie aruncat în iad. E mai bine să-ți tai mâna dreaptă dacă te îndeamnă la păcat sexual.” Altfel poți fi aruncat în iad, așa cum spune Isus în Matei 5:30. Aceasta este calea către pierzare. Calea mâniei necontrolate și a dorinței sexuale necontrolate este calea lată, iar pe ea pășesc mulțimi de oameni. Lumea este plină de oameni mânioși, copleșiți de pofte sexuale, dorințe sexuale păcătoase necontrolate, care exploatează biete femei etc. Aceasta este calea lată către pierzare.

Ce se întâmplă dacă un bărbat susține că este un creștin născut din nou, dar urmărește pornografie pe internet, profitând de biete femei care sunt exploatate? Ce se întâmplă dacă acest creștin își manifestă mânia în exterior? Aceasta este calea către pierzare. Fie că se numește creștin sau necreștin, nu contează. El se află pe calea către pierzare. Este calea lată.

Uneori, calea este lărgită de predicatori care susțin că nu trebuie să fim atât de înguști în gândire încât să spunem că doar cei care biruie aceste lucruri vor intra în viața veșnică. Nu, ci ei fac poarta mai lată decât ne-a învățat Isus. Isus a spus că drumul spre viață este precum urechea unui ac. Poate trece o cămilă prin urechea unui ac? Nu. Isus a spus că este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât pentru un om bogat în sine însuși să moștenească Împărăția lui Dumnezeu. Bogăția noastră nu constă doar în bunuri materiale, ci ea poate fi în intelectul nostru. Poate fi în argumentele intelectuale pe care le folosim atunci când abordăm Scriptura. Prin astfel de argumente intelectuale, noi știrbim seriozitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Nu vei intra în Împărăția lui Dumnezeu mergând pe calea lată care duce la pierzare. Strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viaţă. Aceasta este calea despre care a predicat Isus în Predica de pe Munte. Ceea ce spune Isus este: „Tot ce am rostit aici, până acum, descrie o poartă foarte strâmtă și o cale foarte îngustă, dar este calea care duce la viață. Sunt foarte, foarte puțini oameni care o găsesc.” Te aștepți ca mulțimi de oameni să aleagă calea descrisă în Predica de pe Munte? Nicidecum.

Predica de pe Munte nu le este adresată celor care nu sunt creștini. Nu este destinată celor care nu sunt ucenici. Ea li se adresează celor care au pus deja în viața lor temelia pocăinței și a credinței în Cristos, care sunt născuți din nou și au devenit copii ai lui Dumnezeu. Dacă o persoană nu a făcut acel prim pas, atunci când încearcă să urmeze învățăturile din Predica de pe Munte seamănă cu un om care construiește o casă fără temelie. Însă aici este vorba despre ucenici care caută să-L urmeze pe Domnul. Ei vor descoperi că aceasta este o poartă foarte strâmtă și că sunt foarte puțini cei care o găsesc. Eu nu mă aștept ca mulțimi de oameni să se grăbească să împlinească lucrurile scrise în capitolele 5-7 din Evanghelia după Matei.

Când vezi biserici uriașe, pline de mii de oameni, te-ai putea întreba dacă aceștia sunt „puținii” care au găsit calea spre viață. Sau sunt oare acești oameni duși în rătăcire de predicatori falși, și merg pe calea lată care duce la pierzare? Nu dorim să-i judecăm pe niciunul dintre ei. M-aș bucura nespus dacă treizeci de mii de oameni dintr-o zonă restrânsă ar dori să împlinească Predica de pe Munte și să-L urmeze pe Isus. M-aș bucura să existe o biserică de trei sute de mii de oameni care doresc să-L urmeze pe Cristos. Nu m-aș bucura însă de 300.000 de oameni care vor doar să ajungă în cer, fără a-L urma pe Cristos pe pământ. Din câte am observat, oamenii din majoritatea bisericilor vor să ajungă în cer fără a-L urma pe Cristos pe pământ. Aceea nu este adevărata biserică a lui Isus Cristos. Aceea este o biserică împotriva căreia porțile iadului vor birui cu siguranță și în care predicatorii au lărgit poarta, astfel încât mulțimi de oameni să poată intra fără a plăti prețul. Poarta este suficient de lată încât să poți iubi banii și, în același timp, să-ți imaginezi că Îl iubești pe Dumnezeu. Ei au lărgit poarta și se amăgesc crezând că fac ucenici ai lui Isus în acea biserică.

Trebuie să înțelegem foarte clar că, la finalul Predicii de pe Munte, Isus a explicat că poarta care duce la viață este foarte strâmtă, iar calea este foarte îngustă. Sunt foarte, foarte puțini cei care o găsesc cu adevărat.

Imediat după aceea, El spune: „Păziți-vă de proroci mincinoși” (Matei 7:15). Trebuie să înțelegem cine sunt acești proroci mincinoși în contextul acestui pasaj. Sunt oare acești proroci mincinoși oameni care vin la biserică, dar vorbesc despre o altă religie și încep să dea învățătură din cartea sfântă a unei alte religii? Nu, ci prorocii mincinoși sunt cei „care vin îmbrăcați în haine de oi”. Hainele de oi semnifică că au înfățișarea unui slujitor al lui Isus Cristos și a unei oi a lui Cristos. Ei vin îmbrăcați în haine de oi. Arată ca niște oi. Vin cu Biblia în mână, dar au făcut calea să fie lată. Ei găsesc justificări pentru poruncile Scripturii, spunând: „Această poruncă nu este necesară” sau „Nu înseamnă exact asta...”. Acești oameni au încercat să găsească o explicație plauzibilă atâtor lucruri din Scriptură. Când ajung la un verset precum Filipeni 4:4 - „Bucurați-vă totdeauna în Domnul” - ei spun: „Nu înseamnă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, ci înseamnă în linii mari, sau în cea mai mare parte a timpului”. Când spune în Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijorați de nimic”, ei spun: „Nu înseamnă “nimic”, ci înseamnă că ar trebui să eviți îngrijorarea în general”. Când în 1 Tesaloniceni 5:18 scrie că trebuie să „mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus”, ei spun: „Asta nu înseamnă chiar fiecare lucru în parte”.

În ziua de pe urmă, când vei sta înaintea lui Isus Cristos, vei descoperi că Dumnezeu a vrut să spună exact ceea ce a spus. Cristos a vrut să spună exact ceea ce a spus. Dacă nu crezi aceste cuvinte din Biblie, trebuie să fii sincer și să le ștergi sau să rupi acele pagini din Biblie.

Ești neonest și ipocrit dacă spui că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar apoi nu o urmezi. Dumnezeu va judeca această ipocrizie. Dumnezeu îl iubește pe omul sincer. Cred că Dumnezeu îi iubește pe mulți atei mai mult decât pe creștinii ipocriți, pentru că ei sunt sinceri. Ei nu cred că există un Dumnezeu. Se comportă ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Omul de afaceri din lume spune că nu există alt Dumnezeu în afară de bani. El se închină banilor și este sincer. Însă creștinii care afirmă că Isus Cristos este adevăratul Dumnezeu și că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu - dacă trăiesc asemenea oamenilor lumești, ei sunt ipocriții. Să nu uităm că, atunci când a fost pe pământ, Cristos i-a condamnat pe ipocriți mai aspru decât pe oricine altcineva. Femeia prinsă în preacurvie a fost salvată. Tâlharul de pe cruce a fost mântuit. Ucigașul a fost mântuit. Dar ipocriții au ajuns în iad.