Viața devine minunată când vedem că Dumnezeu are un scop - unul glorios - în tot ceea ce permite să vină în viața noastră. Când spune "Nu" rugăciunilor noastre, și acesta este un răspuns care vine dintr-o inimă a iubirii desăvârșite.

"'Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi', zice Domnul, 'gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde'" (Ieremia 29:11). Unul din motivele pentru care Dumnezeu a permis ca această lume să fie un loc inconfortabil în care să trăiești - cu boli și maladii și șerpi veninoși etc., - este ca oamenii să se întoarcă spre El în necazurile lor - astfel încât El să-i binecuvânteze. Dumnezeu folosește chiar și răul (pe care Satan îl provoacă), ca să lucreze pentru înaintarea scopurilor Sale. Când ne vom întâlni în veșnicie cu cei răscumpărați, și vom auzi povestea vieții lor, vom descoperi mai pe deplin modul în care Dumnezeu a folosit mușcăturile de șarpe, dificultățile financiare, cancerul etc., pentru ca oamenii să se întoarcă de la păcatele lor și să devină copiii Săi. De asemenea, vom auzi cum Dumnezeu a folosit suferința pentru a-i sfinți pe copiii Lui, pentru ca ei să poată fi părtași naturii Sale. În acea zi, Îi vom mulțumi lui Dumnezeu pentru multe lucruri pe care nu le-am putut înțelege aici pe pământ. Dar omul credincios nu trebuie să aștepte până în acea zi. El crede în înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu chiar acum - și astfel, a început deja să mulțumească pentru toate lucrurile. Scopul final în toate legăturile lui Dumnezeu cu noi este ca noi să putem fi părtași naturii Sale. Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru - binele acesta fiind ca noi să devenim asemeni Fiului Său.

"De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi" (Romani 8:28,29).

De ce permite Dumnezeu uneori să pierdem din greșeală bani sau să fim înșelați de oameni lipsiți de scrupule? Mulți dintre noi am avut experiența de a ne fi fost șterpelite buzunarele în trenuri și autobuze aglomerate. Mi-am făcut o regulă ca întotdeauna, în astfel de momente, să mă rog pentru hoțul sau cel care m-a înșelat. Dar, pe lângă asta, Dumnezeu dorește și să ne desprindă de un atașament exagerat față de bani și lucruri materiale. El nu vrea să calculăm totul așa minuțios încât să ne îngrijorăm pentru fiecare bănuț pierdut și să ne bucurăm de fiecare bănuț câștigat! Ci vrea ca noi să ne găsim bucuria în El - o bucurie care nu crește sau scade în funcție de câștigul sau pierderea materială.

Isus așa a trăit pe pământ - și suntem chemați să trăim așa cum a trăit El. Biblia spune: "Să aveţi în voi gândul (atitudinea) acesta, care era şi în Hristos Isus" (Filipeni 2:5). Dacă cineva I-ar fi dat lui Isus un dar de zece mii de dinari, din recunoștință pentru lucrarea Lui, acest lucru nu I-ar fi mărit bucuria lui Isus nici măcar un pic. Bucuria Lui era deja deplină în Tatăl Său și se revărsa. În același timp, bucuria lui Isus n-ar fi scăzut nici prin pierderi materiale. Iuda Iscarioteanul fura adesea mare parte din banii care veneau ca daruri pentru Isus. Isus știa despre acest lucru; și, deși probabil că îi părea rău de Iuda, nu era niciodată tulburat de însăși pierderea banilor.

Dacă ești cu adevărat serios cu privire la a fi părtași vieții lui Isus, Dumnezeu va permite să ți se întâmple nenumărate lucruri, pentru a te elibera de dragostea față de lucrurile materiale, de a căuta slavă de la oameni, de autocompătimire și multe alte atitudini neasemănătoare lui Hristos. El nu te va obliga să mergi pe această cale dacă nu vrei. Dacă ești mulțumit cu a trăi o viață învinsă, substandard, pe care o trăiesc cei mai mulți credincioși din jurul tău, El te va lăsa în pace. Dar, dacă însetezi după lucrurile cele mai bune ale lui Dumnezeu, El va acționa fără cruțare în privința ta, distrugând cancerul care te ruinează și idolii care te strică. Va îngădui să suferi durere, dezamăgire, pierdere, speranțe sfărâmate, umilință, critici nedrepte etc., pentru a te aduce în acel loc de stabilitate - unde nu mai poți fi zdruncinat.

După aceea, nu va mai avea nicio importanță dacă ești bogat sau sărac, criticat sau lăudat, onorat sau dezonorat. Coborând în ​​moartea lui Hristos față de tot ceea ce aparține acestei lumi, vei fi părtaș vieții lui Isus, care îți dă puterea să umbli ca un împărat pe acest pământ. "Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru" (2 Corinteni 4:10). Puțini găsesc această cale, a vieții abundente în Hristos, deoarece puțini sunt dispuși să plătească prețul morții totale față de sine. Nu putem trăi prin credință dacă nu murim față de sine. Dacă nu suntem dispuși să fim răstigniți cu Hristos, cunoașterea noastră despre dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu va rămâne mereu teoretică. Nu putem fi ucenicii lui Isus, dacă nu renunțăm la toate lucrurile acestei lumi. Isus a spus: "Oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:33).

Citim în Ioan 17:23: "Eu în ei şi Tu în Mine -, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine." Isus nu Se ruga acolo pentru lume sau pentru creștinii firești. Ci Se ruga pentru cei unsprezece ucenici ai Săi care părăsiseră totul ca să-L urmeze. Acești ucenici puteau găsi siguranță în dragostea Tatălui, siguranță pe care creștinii firești și oamenii lumești n-o puteau cunoaște niciodată. De ce este un creștin, firesc? Din pricină că Diavolul l-a păcălit încât să creadă că poate fi mai fericit dacă, în loc să se supună în totalitate lui Dumnezeu, încearcă să obțină "ce e mai bun din ambele lumi" (după cum e zicala). Dar aceasta este o înșelare. Dacă am crede în dragostea desăvârșită a lui Dumnezeu, am renunța cu bucurie la toate lucrurile pentru El, fără rezerve. Atunci am fi pe deplin eliberați de anxietate. Filipeni 4:6,7 ne poruncește: "Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus."