Rădăcina tuturor problemelor noastre spirituale stă în faptul că nu-L cunoaştem pe Dumnezeu ca pe Tatăl nostru Atotputernic și Iubitor.

Un adevăr care mi-a revoluţionat viaţa creştină este destăinuirea minunată pe care ne-a făcut-o Domnul Isus potrivit căreia: Tatăl îi iubeşte pe ucencii Domnului Isus exact aşa cum L-a iubit pe Isus . Isus S-a rugat Tatălui pentru ucenicii Săi, spunând: "...ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:23). Lumea din jurul nostru trebuie să cunoască acest adevăr. Dar înainte ca lumea să-l poată înţelege trebuie ca el să cuprindă, mai întâi, inimile noastre.

Promisiunea nu este pentru toată lumea, ci pentru cei care au devenit ucenici ai Domnului Isus - adică, pentru cei care Îl iubesc pe Isus (1) mai mult decât pe orice altă persoană de pe pământ, (2) mai mult decât propria lor viață și (3) mai mult decât posesiunile lor (Acestea sunt condițiile pentru ucenicie pe care Isus le-a menționat în Luca 14:26,27,33). Această promisiune este pentru cei care au îndeplinit aceste trei condiții.

La nivel teoretic, se poate să credem într-un Tată iubitor care este în Ceruri, dar, dacă suntem neliniştiţi, îngrijoraţi şi plini de nesiguranţă şi de frică, asta dovedește fie că nu suntem ucenicii Domnului Isus, fie că nu credem în adâncul inimii noastre că Tatăl nostru ne iubește la fel de mult cât Îl iubește pe Isus! Omenește vorbind, ar fi imposibil să credem că Dumnezeu ne iubește în acest fel, dar Însuşi Isus ne-a spus limpede că aşa stau lucrurile. Prin urmare, știm că este adevărat.

De-ndată ce ochii ne sunt deschişi pentru a vedea acest adevăr glorios, acesta ne va schimba întreaga noastră perspectivă asupra vieţii. Toate cârtirile, depresia şi perspectiva sumbră, frica și anxietatea vor dispărea din viaţa noastră. Ştiu că de o astfel de experienţă poţi avea parte şi tu, pentru că s-a întâmplat şi în viaţa mea. Aceasta este acum temelia de nezguduit a vieții mele: Dumnezeu mă iubește exact așa cum Îl iubește pe Domnul Isus.

Lipsa biruinței în viața noastră nu se datorează faptului că postim și ne rugăm prea puţin. Nu. Biruinţa vine prin credință - și nu prin efortul propriu. "Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră" (1 Ioan 5:4). Poate te întrebi: "Credinţa în ce?" Răspunsul este: "Credinţa în iubirea desăvârşită ce o are Dumnezeu pentru tine."

Mulţi credincioşi trăiesc sub condamnarea lui Satan care le spune mereu: "Nu posteşti destul. Nu te rogi destul. Nu mărturiseşti destul. Nu studiezi destul Biblia" etc. Ei sunt continuu hăituiți de asemenea gânduri de autocondamnare, într-un ciclu interminabil de activităţi şi într-o multitudine de lucrări moarte.

Îţi dai seama că autodisciplina, postul, rugăciunea şi mărturia ta sunt toate lucrări moarte, dacă acestea nu provin din iubire faţă de Dumnezeu? Şi ele nu pot proveni dintr-o astfel de iubire dacă tu, întâi de toate, nu eşti sigur de iubirea lui Dumnezeu faţă de tine. Rugăciunea lui Pavel pentru creştinii din Efes a fost ca ei să fie înrădăcinaţi şi statornici în dragostea lui Dumnezeu (Efeseni 3:16,17).

Lumea este plină de oameni care caută pe cineva care să-i iubească. Mulţi creştini merg din biserică în biserică dorind să fie iubiţi. Unii caută dragostea în prietenii, iar alţii în căsătorie, dar toate aceste căutări pot duce la dezamăgire. Asemenea orfanilor, copiii lui Adam se simt în nesiguranţă şi ca urmare sunt mereu doborâţi de crize de autocompătimire.

Care este răspunsul la această problemă? Răspunsul este să ne găsim siguranţa în dragostea lui Dumnezeu. Isus le-a spus în mod repetat ucenicilor Săi că toate firele de păr din cap le sunt numărate şi că Dumnezeu, Cel care hrăneşte milioanele de păsări şi îmbracă milioanele de flori, avea să se îngrijească în mod sigur de ei. Un argument şi mai puternic este următorul: "El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, TOATE lucrurile?" (Romani 8:32). Dumnezeu Se va îngriji de noi așa cum S-a îngrijit și de Isus.

Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ne lasă câteodată să fim dezamăgiţi de alţii, este pentru a învăţa să nu mai depindem de oameni. El doreşte să ne elibereze de o asemenea idolatrie - fiindcă dependenţa de oameni este o formă de idolatrie. Dumnezeu vrea să învăţăm să depindem pe deplin numai de El. Aşa că, atunci când Dumnezeu ordonează circumstanţele noastre într-un astfel de mod încât suntem dezamăgiți din toate părţile, asta nu trebuie să ne descurajeze. Acesta este felul în care Dumnezeu vrea să ne dezvețe treptat de a ne încrede în puterea omenească, astfel încât să învățăm să trăim prin credinţa în El.

"Aşa vorbeşte Domnul: 'Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor... Căci el este ca un tufiș în deșert. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul… Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod'" (Ieremia 17:5-8).

Toată concurenţa şi invidia între creştini apare ca urmare a acestei lipse de siguranţă. Un om care este sigur de iubirea lui Dumnezeu şi care crede că Dumnezeu n-a făcut nicio greşeală făcându-l pe el aşa cum este, cu darurile şi talentele care i-au fost date, nu poate fi niciodată invidios pe alţii, şi nu urmăreşte niciodată să se ia la întrecere cu alţii. Toate problemele de relaţionare între credincioşi se datorează, în fond, acestei lipse de siguranță.

Așadar, meditează la pasajul din Luca 14:26-34 și devin-o un ucenic din toată inima al Domnului Isus. Găsește-ți apoi siguranța în faptul că Dumnezeu te iubește acum exact așa cum L-a iubit pe Isus.