În Geneza capitolele 37-39 citim că Iosif era un tânăr cu frică de Dumnezeu şi de aceea era urât de Satan care i-a întărâtat pe fraţii lui mai mari împotriva lui. Dumnezeu S-a asigurat, însă, ca viaţa lui Iosif să nu fie luată de ei. Totuşi, ei au organizat vânzarea lui Iosif unor negustori ismaeliți de sclavi. Însă unde credeţi că l-au dus acei negustori pe Iosif? În Egipt, bineînţeles! Aceasta a fost împlinirea Pasului Unu în planul lui Dumnezeu! În Egipt, Iosif a fost cumpărat de Potifar. Acest lucru a fost şi el rânduit de Dumnezeu. Soţia lui Potifar era o femeie rea. Îndrăgostindu-se de Iosif, a încercat să-l ademenească în mod repetat. În cele din urmă, însă, când şi-a dat seama că ispitirile ei au rămas fără succes, a adus acuzaţii mincinoase împotriva lui Iosif şi l-a aruncat în temniţă. Dar cu cine credeţi că s-a întâlnit Iosif în închisoare? Cu paharnicul lui Faraon! Dumnezeu a aranjat ca şi paharnicul lui Faraon să fie întemniţat în aceeaşi perioadă, astfel încât Iosif să-l poată întâlni. Acesta a fost Pasul Doi în planul lui Dumnezeu. Pasul al Treilea al lui Dumnezeu a fost să-l lase pe paharnicul lui Faraon să uite de Iosif timp de doi ani: „Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat. După doi ani, Faraon a visat un vis... Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul, şi a zis lui Faraon…” (Geneza 40:23; 41:1,9). Acesta a fost momentul, potrivit cu orarul lui Dumnezeu, în care Iosif trebuia să fie eliberat din închisoare. În Psalmul 105:19-20 spune: „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.” Iosif era acum în vârstă de treizeci de ani. Vremea lui Dumnezeu sosise. Așadar, Domnul i-a dat un vis lui Faraon şi, în acelaşi timp, i-a adus aminte paharnicului că Iosif fusese interpretul visului său. Astfel Iosif a fost adus înaintea lui Faraon şi a devenit al doilea cârmuitor al Egiptului. Sincronizarea evenimentelor din viaţa lui Iosif, făcută de Dumnezeu, nu putea fi mai exactă. Nouă nu ne-ar fi venit niciodată ideea să aranjăm lucrurile în modul în care le-a aranjat Dumnezeu. Dacă am fi avut puterea să plănuim viaţa lui Iosif, i-am fi împiedicat probabil pe oamenii care i-au făcut rău. Modul de a lucra al lui Dumnezeu a fost, însă, mai bun. Este o minune mult mai mare când răul pe care ni-l fac oamenii este transformat pentru împlinirea scopurilor lui Dumnezeu pentru noi! Dumnezeu găseşte o mare bucurie să transforme în bine planurile urzite de Satan, astfel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele aleşilor Lui.

În primul capitol al cărții Exodul, citim că Faraon a fost tulburat de către israeliți, deși ei erau sclavi. Deveneau numeroși și el se temea că în cele din urmă se vor răzvrăti împotriva lui și nu vor mai lucra pentru el. Astfel că a dat ordin ca toți copilașii de parte bărbătească născuți de israeliți să fie omorâți imediat. Acum, acest plan provenea de la Satan, care a fost întotdeauna pe urma evreilor ca să-i omoare, de multe ori în istoria omenirii. Acesta a fost doar primul dintre asemenea momente. Vedem că, din pricina faptului că Faraon a dat ordin ca toți bebelușii de parte bărbătească să fie uciși, mama lui Moise l-a pus pe acesta într-un coșuleț și i-a dat drumul să plutească în josul râului, înălțând o rugăciune către Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost acel decret malefic, ea nu ar fi făcut niciodată așa ceva. Dar datorită faptului că a făcut asta, Moise a fost luat de fiica lui Faraon, crescând în palatul lui Faraon - locul în care a vrut Dumnezeu ca el să fie instruit în primii 40 de ani de viață. Asta nu s-ar fi putut întâmpla niciodată dacă Faraon n-ar fi pronunțat acea lege rea, pentru că atunci Moise ar fi crescut pentru a deveni pur și simplu un alt sclav. Vedeți cum se împlinesc scopurile lui Dumnezeu prin ceea ce face Satan?

În cartea Estera citim despre felul în care i-a salvat Dumnezeu pe evrei de la a fi masacrați în întregime ca neam. Este însă surprinzător să vedem cum i-a salvat Dumnezeu, printr-un mic incident, şi anume, prin faptul că într-o noapte împăratul nu putea dormi. În noaptea aceea, Haman şi soţia lui îşi făceau planuri cum să obţină acordul împăratului pentru a-l spânzura pe Mardoheu în dimineaţa următoare, ca un preludiu la masacrarea tuturor evreilor. Însă, în timp ce Haman şi soţia lui îşi ţeseau planurile lor rele, şi Dumnezeu era la lucru de partea lui Mardoheu. „Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmul 121:4). În noaptea aceea, împăratul n-a putut dormi din cauza intervenţiei lui Dumnezeu. „În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă, şi a poruncit să-i aducă lângă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului” (Estera 6:1). Împăratul a ascultat istoria naţiunii sale timp de câteva ore, până la revărsatul zorilor. Atunci citirea a ajuns la pasajul în care scria că Mardoheu a salvat odată pe împărat dintr-o tentativă de asasinat. Împăratul şi-a întrebat slujitorii ce onoare i s-a acordat lui Mardoheu pentru această faptă bună, iar aceştia i-au răspuns că nu s-a făcut nimic în acest sens. Sincronizarea evenimentelor de către Dumnezeu a fost din nou perfectă. Exact în acel moment a venit Haman, plănuind să-i ceară împăratului permisiunea de a-l spânzura pe Mardoheu. Înainte ca Haman să-şi poată deschide gura, împăratul l-a întrebat ce s-ar cădea să se facă unui om pe care împăratul doreşte să-l onoreze. Haman, încrezut cum era, s-a gândit că împăratul se referea la el şi astfel a propus o mare paradă de cinstire pentru un astfel de om. „Du-te îndată şi fă aceasta pentru Mardoheu”, a spus împăratul. Cât de minunat ştie Dumnezeul nostru să transforme în bine situaţiile create prin uneltirile lui Satan! În cele din urmă, Haman a fost atârnat de aceeaşi spânzurătoare pe care el o pregătise lui Mardoheu.

Biblia spune: „Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte” (Proverbe 26:27). În această relatare, Haman îl reprezintă pe Satan care tot timpul plănuieşte ceva rău împotriva noastră. Dumnezeu nu-l opreşte, fiindcă El are un plan mult mai bun. El vrea să întoarcă spre binele nostru planurile rele ale lui Satan. Groapa pe care ne-o sapă diavolul va fi cea în care va cădea el însuşi, în final. Versetul din Ţefania 3:17 spune (într-una dintre traduceri) că Dumnezeu face mereu, în tăcere, planuri în favoarea noastră, fiind motivat de iubire. În timp ce în noaptea aceea Mardoheu dormea liniştit, fără să ştie de toate planurile rele pe care Haman şi soţia lui le urzeau împotriva lui, Dumnezeu plănuia să-l protejeze pe Mardoheu. Ar fi putut dormi la fel de liniştit, Mardoheu, şi dacă ar fi ştiut de planurile ticăloase ale lui Haman. De ce nu? Dacă Dumnezeu era de partea lui, cine putea fi împotriva lui?

Cel mai mare exemplu în acest sens este Calvarul - unde Satan i-a determinat pe vrăjmașii Domnului Isus să-L răstignească. Dar acea cruce a devenit exact locul în care Satan însuși a fost învins!! Planul lui Satan s-a abătut asupra lui - așa cum s-a întâmplat întotdeauna. Dumnezeu a transformat în bine pentru Domnul Isus tot răul urzit de Satan. El va face același lucru și pentru noi dacă trăim cu conștiința curată, în smerenie înaintea Lui. Orice ar face diavolul și agenții săi pentru a ne face rău se va întoarce asupra lor - și planurile lui Dumnezeu pentru viața noastră se vor împlini.