Citim în Luca 22:31,32 despre cum l-a avertizat Domnul Isus pe Petru cu privire la un pericol pe care urma să-l aibă în față. El i-a spus: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi."

Dumnezeu avea un scop în minte când a îngăduit ca Petru să eșueze. Scopul a fost cernerea lui Petru. Ceea ce dorea Satan cu adevărat era să-l distrugă pe Petru, dar Dumnezeu nu i-a permis să facă asta. Dumnezeu nu permite să fim testați sau încercați peste puterile noastre. Deci, lui Satan i s-a permis să-l cearnă pe Petru. Ca urmare a eșecului său, Petru a fost curățit de multă pleavă din viața lui. Acesta este scopul real pentru care Dumnezeu permite să eșuăm și noi. Nu este un lucru bun ca pleava să fie îndepărtată din viața noastră? Cu siguranță că da. Când un fermier strânge recolta de grâu, trebuie să-l cearnă înainte de a-l putea folosi. Abia atunci pleava va fi îndepărtată din el.

Domnul îl folosește pe Satan pentru a îndepărta pleava din viețile noastre. În mod uimitor, Dumnezeu îndeplinește acest scop îngăduind să eșuăm în mod repetat în viețile noastre!! Dumnezeu l-a folosit pe Satan pentru a împlini acest scop în Petru și El îl va folosi pe Satan pentru a împlini acest scop și în viețile noastre. Există multă pleavă în fiecare din noi - pleava mândriei, a încrederii de sine și a neprihănirii proprii. Iar Dumnezeu îl folosește pe Satan pentru a ne face să eșuăm în mod repetat, pentru a îndepărta acea pleavă de la noi în întregime.

Doar tu știi dacă Domnul reușește sau nu să îndeplinească acest scop în viața ta. Dar dacă în mod treptat pleava este îndepărtată, vei deveni mai smerit și vei avea din ce în ce mai puțină neprihănire proprie. Nu îi vei privi cu dispreț pe alții care eșuează. Nu te vei considera mai bun decât oricine altcineva.

Dumnezeu îi permite lui Satan să îndepărteze pleava din noi, îngăduind eșecul nostru repetat. Așa că nu te descuraja dacă eșuezi. Ești încă în mâna lui Dumnezeu. Există un scop glorios care este îndeplinit prin eșecurile tale repetate. Însă, credința ta în dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu trebuie să eșueze în astfel de momente. Asta S-a rugat Domnul Isus pentru Petru și tot asta Se roagă El și pentru noi astăzi. Nu Se roagă să nu eșuăm niciodată, ci Domnul Se roagă ca atunci când ajungem la capătul puterilor, încrederea noastră în dragostea lui Dumnezeu să rămână neclintită.

Doar prin multe experiențe de eșec ajungem în sfârșit la un "punct zero", unde suntem cu adevărat frânți. Când Petru a ajuns la acest punct, a avut o a doua "convertire" (Luca 22:32 - traducerea KJV). El s-a întors. Dovada că rugăciunea Domnului Isus pentru Petru a primit răspuns este văzută în faptul că, atunci când Petru a ajuns în locul cel mai de jos, el s-a întors la Domnul. Nu a rămas acolo descurajat. Nu și-a pierdut credința, ci, s-a ridicat. Dumnezeu îl lăsase să meargă în lesă lungă. Dar când Petru a ajuns la capătul acelei funii, Dumnezeu l-a tras înapoi.

Este un lucru minunat să fii un copil al lui Dumnezeu. Când Dumnezeu devine Stăpânul tău, El pune o funie în jurul tău pentru a te proteja. Însă funia nu este strânsă în jurul tău și se poate să aluneci și să cazi de mii de ori și chiar să te îndepărtezi de Domnul. Dar într-o zi, vei ajunge la capătul acelei funii, și atunci Dumnezeu te va trage înapoi la El. Desigur, poți decide în acel moment să tai funia și să fugi, sau poți alege să fii zdrobit de bunătatea lui Dumnezeu, să-ți pară rău și să te întorci la El. Asta a făcut Petru. A plâns și s-a întors la Domnul. Dar Iuda Iscarioteanul nu a făcut asta. El a tăiat funia - în răzvrătire față de autoritatea lui Dumnezeu asupra vieții sale - și a fost pierdut veșnic. Dar am încredere că tu vei face ceea ce a făcut Petru.

Isus i-a spus atunci lui Petru: "După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi." Doar atunci când suntem frânți putem fi suficient de puternici pentru a-i întări pe alții. Abia când Petru era slab și zdrobit, a devenit cu adevărat puternic - atât de puternic încât a putut să-i întărească pe frații și surorile sale. Am putea spune că pregătirea lui Petru pentru slujirea sa plină de Duhul Sfânt a venit prin experiența sa cu eșecul. Dacă ar fi fost umplut cu Duhul Sfânt, fără această experiență de eșec, s-ar fi ridicat în picioare în ziua Cincizecimii ca un om mândru, ca un om care nu a greșit niciodată, care îi putea privi de sus, disprețuitor pe bieții păcătoși rătăciți dinaintea lui. Și, Dumnezeu ar fi devenit vrăjmașul lui, căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri!!

Petru a trebuit să ajungă și el la un asemenea punct zero, înainte de a putea fi ceea ce Dumnezeu dorea ca el să fie. Odată ce am ajuns noi înșine la capătul funiei, nu-i putem disprețui niciodată pe alții care sunt încă acolo. Nu-i mai putem privi niciodată de sus pe păcătoși, sau pe credincioșii care s-au îndepărtat de Domnul, sau chiar pe liderii creștini care cad. Nu putem fi niciodată mândri de biruința noastră asupra păcatului, pentru că știm ce eșec am fost noi înșine la un moment dat. De aceea, Petru însuși i-a avertizat pe alți creștini spunând: "Nu uita niciodată că tu însuți ai fost odată curățit de păcatele tale" (2 Petru 1:9). El îi avertizează acolo că, dacă uită acest lucru, vor deveni orbi sau miopi (traducerea NTLR). Nu vreau să fiu niciodată orb sau miop. Vreau să am o vedere cu o perspectivă largă, la distanță - a valorilor cerești și a valorilor eterne - în orice moment.