După ce ne-a învăţat în Matei 6:5-8 despre cum nu trebuie să ne rugăm - să nu fim ca făţarnicii, să nu bolborosim aceleaşi vorbe, spunând o mulţime de cuvinte pentru a face o rugăciune lungă, ci crezând că Tatăl nostru știe despre ceea ce avem nevoie - Isus ne spune apoi cum trebuie să ne rugăm. Am remarcat, pe măsură ce i-am observat pe creştini, că foarte puţini chiar acordă atenţie la aceste afirmaţii simple ale lui Isus, pe care chiar şi un copil le poate înţelege. Domnul Isus ne-a învăţat cum nu trebuie să ne rugăm, iar mulţi oameni n-au luat asta în serios. Și ne-a învăţat cum trebuie să ne rugăm, iar mulţi oameni chiar şi asta n-au luat în serios.

Domnul Isus nu ne-a dat o rugăciune pe care să o repetăm orbeşte, deşi nu e niciun rău să o repeţi dacă eşti serios în ceea ce spui. Dar El ne învăţa un model pentru rugăciunea noastră, care ar trebui să caracterizeze toate rugăciunile noastre.

Isus a spus că atunci când ne rugăm, trebuie să ne rugăm așa: „Tatăl nostru care ești în ceruri.” Primul lucru pe care L-a spus este că atunci când vorbeşti cu Dumnezeu, să-L numeşti Tată. Nimeni din Vechiul Testament nu îndrăznea să privească la Dumnezeu şi să-I spună, „Tată”. Rugăciunea din Vechiul Testament era mereu: „O Dumnezeule, Doamne Atotputernic, etc.”, fiindcă Dumnezeu era Directorul General al universului, iar ei erau ca angajaţii mici din fabrică. Nu poţi vorbi cu Directorul General cum vrei! Dar în Noul Legământ, suntem copiii lui Dumnezeu, și, la fel cum copilul Directorului General poate să intre în biroul tatălui său şi să spună „Tati”, tot așa trebuie să înţelegem și noi privilegiul de a fi copil al lui Dumnezeu. Este fundamental diferit!

Și totuși, este adevărat cu privire la majoritatea creștinilor că ei nu-L numesc pe Dumnezeu „Tată”, ci Îi spun „O, Dumnezeule”. Nu-i nimic greşit în asta, El este Dumnezeu şi e corect să ne adresăm Lui ca Dumnezeu. Dar dacă I te adresezi doar ca Dumnezeu şi nu Îl numești și Tată, atunci ceva e greşit.

În Vechiul Testament, Dumnezeu avea un nume: Iehova sau Iahve. (Nimeni nu cunoaşte pronunţia exactă a acestui nume, fiindcă alfabetul evreiesc nu avea nicio vocală în el.) Cât mă priveşte pe mine, e o discuţie absolut neimportantă, fiindcă eu nu-L numesc pe Dumnezeu Iehova sau Iahve! Îi spun „Tăticule”.

El este Tatăl meu, fiindcă Isus ne-a învăţat să ne rugăm, spunând: „Tatăl nostru”. În Romani 8:15 citim că Duhul Sfânt vine în inima noastră şi strigă „Ava!”, adică „Tată!”. Totuşi, dacă te uiţi la unele cântări pe care le cântă oamenii, precum: „Călăuzeşte-mă, O, Măreţule Iehova”, vorbesc ei oare cu Tatăl lor? El este Iehova, dar trebuie să învăţăm să ne adresăm Lui ca Tată al nostru. Dacă copiii mei ar veni la mine şi ar zice: „Domnule Poonen”, aş gândi că ceva este în neregulă cu ei! De ce mă numesc „Domnule Poonen”? Ar trebui să-mi spună Tati. Când vin înaintea lui Dumnezeu, nu Îi spun Iehova sau Iahve, deşi acesta este numele Lui, ci Îi spun „Tată”, fiindcă El este Tatăl meu. Eu am devenit copilul Lui.

Această realitate de a fi devenit copil al lui Dumnezeu nu i-a izbit pe mulţi creştini; asta fiindcă nu şi-au deschis inima faţă de Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt umple pe cineva, unul din primele lucruri pe care le face este să-l facă să strige „Ava!”, adică „Tată!” sau „Tăticule!”. Ţi s-a întâmplat acest lucru? E foarte, foarte important. Nu este ceva care te învaţă cineva să spui, ci este un strigăt automat, în interior. Această realitate interioară vine atunci când Duhul Sfânt vine în inima unui om, la momentul naşterii din nou. Dacă este umplut cu Duhul Sfânt, chiar Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca Tată al său. Este unul din cele mai importante lucruri din viaţa creştină, a-L cunoaşte pe Dumnezeu ca Tată şi a-I spune Tată. Poţi să-L numeşti Domn și Dumnezeu, dar modul predominant în care ar trebui să te rogi este: „Ava!”, adică „Tată!”.

Nu numai „Tatăl nostru”, ci Isus a spus să ne rugăm spunând: „Tatăl nostru care eşti în ceruri.” Nu ne rugăm unui tată pământesc. Tatăl meu pământesc s-ar putea să mă iubească foarte mult, dar s-ar putea să fie neputincios să mă ajute într-o situaţie dificilă. Dar Tatăl meu din ceruri nu este neputincios, El conduce universul. Este mai puternic decât prim-ministrul Indiei! Gândeşte-te cum ar fi ca prim-ministrul Indiei să fie tatăl tău. Dacă ai avea o problemă, tot ce ar trebui să faci ar fi să-l suni pe tatăl tău şi să-i spui despre asta. Ei bine, Tatăl tău din ceruri este mai măreț și mai puternic decât oricine din această lume. De ce nu te duci la El cu problemele tale?

Isus încerca să pună o bază pentru credinţă în această primă propoziţie din rugăciune. „Tatăl nostru care eşti în ceruri” face să fie clar în inima mea, înainte de a începe să mă rog, că Cel cu care vorbesc este Tatăl meu ceresc, un Tată care mă iubeşte cu intensitate. Acest Tată este în cer, și este Atotputernic. Aceste două adevăruri - că Dumnezeu mă iubeşte cu intensitate, şi că este Atotputernic - sunt baza pentru credinţa mea. El poate rezolva orice problemă, poate face orice, şi mă iubeşte cu intensitate. Aceasta este cea mai măreaţă bază pentru credinţă.

În cele 6 cereri care urmează după asta, dacă observi cu atenţie, primele trei cereri Îl privesc pe Dumnezeu. Când mergi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, care este prima ta cerere? Vei descoperi că aproape mereu e ceva pentru tine sau familia ta. „Doamne, împlineşte această nevoie”, sau „Vindecă-mi durerea de spate”, sau „Dă-mi o slujbă”, sau „Ai grijă de copiii mei, pregătește-le o slujbă și un partener de căsătorie”. Nu-i nimic în neregulă la aceste cereri. Cu siguranţă ne putem ruga pentru toate aceste lucruri. Dumnezeu vrea să ne ducem la El pentru fiecare lucru mic, chiar și lucruri mici. Chiar și atunci când ţi-ai rătăcit cheile, poţi să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să le găsești.

Poţi să te rogi lui Dumnezeu pentru fiecare lucru mic sau mare. Dar, la ce dai prioritate? Isus a spus că atunci când ne rugăm, prioritatea noastră trebuie să fie Dumnezeu şi nevoile Lui. Asta înseamnă să cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. El spune asta în Matei 6:33: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri pământeşti vi se vor da pe deasupra.” Poţi să le ceri, dar pune pe primul loc Împărăţia lui Dumnezeu; aceasta este calea lui Dumnezeu.

Isus spune că prima ta cerere trebuie să fie: „Dumnezeule, Tatăl meu din ceruri, Sfinţească-se Numele Tău. Nu contează ce spun oamenii despre numele meu. Asta-i neimportant, fiindcă reputaţia mea e bună pentru coşul de gunoi.” Te preocupă numele tău şi reputaţia ta mai mult decât Numele lui Dumnezeu? Atunci nu te rogi așa cum ne-a învăţat Isus. Să presupunem că cineva te-ar scandaliza pe tine sau pe fiica ta. Te tulbură asta mai mult decât că Numele lui Isus este dezonorat în ţară? Nu ne deranjează suficient faptul că creștinii se ceartă unii cu alții și fac atâtea lucruri rele. Dacă asta nu ne deranjează, mă întreb dacă chiar avem o relaţie cu Dumnezeu ca Tată al nostru. Dacă suntem mai preocupaţi de numele nostru, al familiei noastre, de copiii noştri (ce spun oamenii despre ei), atunci trebuie să ne reorientăm gândirea şi să o centrăm mai mult pe Dumnezeu.

Isus a pus o mare importanţă pe rugăciune. Unul din lucrurile pe care le-a spus în Luca 18:1 este că oamenii trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase - să nu se descurajeze. În fiecare dintre singurele două pilde pe care le-a spus cu privire la rugăciune, Isus a vorbit despre persistență. Una din pilde este despre exemplul văduvei care s-a dus la un judecător, Luca 18:1-8, şi a continuat să ceară până i s-a făcut dreptate împotriva vrăjmaşului ei. Aceasta este o rugăciune pentru a-l birui pe Satan şi poftele din firea noastră. Celălalt exemplu este în Luca 11:5-13, unde Isus vorbea despre a-I cere lui Dumnezeu pâine - putere şi daruri ca să ajutăm pe altcineva care se află în nevoie şi vine la noi. În ambele pilde, accentul este asupra persistenţei, persoana continuă să bată la uşă până primeşte acea pâine. Întreaga învăţătură a lui Isus cu privire la rugăciune este să nu te dai niciodată bătut! Dumnezeu este Tatăl tău: El se va îngriji de nevoia ta, îl va birui pe vrăjmaş pentru tine, şi-ţi va da tot ce ai nevoie pentru a-i binecuvânta pe alţii. Trebuie să mergem la Dumnezeu în rugăciune, cu credinţă, crezând că El ne va da ce cerem, pentru slava Lui, Amin.