Nimeni nu poate păzi poruncile Noului Testament fără a primi har de la Dumnezeu. Unii pot fi în stare să le păzească pe primele nouă din cele zece porunci din Lege fără har. Dar a zecea poruncă - „să nu poftești niciodată ceea ce nu este al tău” - nimeni nu o poate ține fără harul lui Dumnezeu. Și nimeni nu se poate ridica la nivelul vieții noului legământ (așa cum este descris în Matei 5-7) fără har. Iar Dumnezeu dă harul Său numai celor smeriți (1 Petru 5:5).

Smerenia este una dintre virtuțile cel mai ușor contrafăcute. Adevărata smerenie nu este ceva ce văd alții în noi. Este ceea ce vede Dumnezeu în noi - și este în interior. Este exemplificată în viața Domnului Isus. Filipeni 2:5-8 ne spune că Isus a renunțat la privilegiile și drepturile Sale de Dumnezeu și a devenit un slujitor, și a fost dispus să accepte chiar și răstignirea din mâinile oamenilor. Trebuie să-L urmăm pe calea smereniei.

Isus S-a smerit în 3 pași.

1. A devenit Om.
2. A devenit slujitor.
3. Pe cruce, El a fost dispus să fie tratat ca un criminal.

Aici vedem cele trei secrete ale vieții creștine: SMERENIE, SMERENIE și SMERENIE.

Îngerii trebuie să fi privit cu mirare când Isus a trăit 33 de ani pe pământ și când L-au văzut slujind-i pe alții cu atâta smerenie și îndurând cu răbdare suferința, insulta și vătămarea. Ei fuseseră obișnuiți să I Se închine ani de zile în cer. Dar când au văzut purtarea Lui pe pământ, au învățat ceva mai mult despre natura lui Dumnezeu - umilința și smerenia Sa - pe care nu le văzuseră sau înțeleseseră niciodată în tot timpul cât Isus era în ceruri. Acum Dumnezeu vrea să le arate îngerilor din cer același duh al lui Cristos prin noi în biserică (așa cum spune în Efeseni 3:10). Ce văd îngerii în noi și în purtarea noastră acum? Purtarea noastră îi aduce slavă lui Dumnezeu?

Amintiți-vă că smerenia este cea mai mare virtute dintre toate. Smerenia recunoaște că tot ceea ce suntem și avem sunt darurile lui Dumnezeu. Smerenia ne face să prețuim toate ființele umane, în special pe cei slabi, pe cei fără educație, pe cei cu retard și pe cei săraci. Numai pe acel pământ al smereniei pot crește roada Duhului și virtuțile lui Cristos. Așadar, trebuie să trăiești într-o judecată constantă a ta, pentru a te asigura că nicio otravă a gândurilor înalte sau a căutării de onoare sau a luării slavei care ar trebui să fie dată lui Dumnezeu nu va pătrunde vreodată în inima ta. Meditează mult la smerenia Domnului Isus. Acesta este cel mai important îndemn al meu pentru tine.

Isus le-a spus celor șaptezeci de ucenici ai Săi: „Nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20). Nu trebuie să ne bucurăm de: (a) ceea ce suntem; (b) ceea ce am făcut; sau (c) ce putem face. Dar ar trebui să ne bucurăm de: (a) Cine este Domnul; (b) ceea ce a făcut Domnul; și (c) ce va face Domnul. Când ne bucurăm de ceea ce suntem capabili, noi înșine primim slava și asta ne face să arătăm superiori celorlalți credincioși. Acesta este fariseismul. Atunci „ne bucurăm de lucrul mâinilor noastre” (Fapte 7:41) - fie că acel lucru este scoaterea demonilor, vindecarea bolnavilor, predicarea Cuvântului, scrierea unui articol, ospitalitatea, gătirea unei mese bune, conducerea bună a unei mașini, sau facerea unei sarcini pământești într-un mod excelent etc. Există numeroase moduri de a primi slavă pentru noi înșine. Dar totul este idolatrie. Când ne bucurăm însă doar de ceea ce a făcut Dumnezeu, asta ne ține smeriți și suntem la un nivel egal cu toți ceilalți credincioși, și astfel poate fi zidit Trupul lui Cristos.