“Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi” (Matei 5:6). În lume există oameni care sunt flămânzi şi însetaţi după tot felul de lucruri. Dacă te uiţi la lucrurile după care oamenii din lume sunt flămânzi şi însetaţi, sunt lucruri precum bogăţie, bani, o viaţă confortabilă, case şi pământuri, avansare în societate, un loc mai sus în slujba lor, înfrumuseţarea înfăţişării lor, şi orice alt lucru care le va aduce onoare, confort şi plăcere pe acest pământ. Acest lucru este adevărat și în privința multor creștini.

Cei mai mulţi creştini, chiar şi cei care pretind că sunt născuţi din nou, caută aceste lucruri. Însă, a flămânzi şi a înseta după trăirea unei vieți evlavioase, după biruință asupra păcatului, este o calitate atât de rară încât eu cred ce a spus Isus, că foarte puţini găsesc această cale către viaţă. Nu mă surprinde când descopăr că foarte puţini oameni sunt interesaţi de mesajul despre a fi întru totul neprihănit. De fapt, nu mă surprinde când oamenii se întorc şi spun: “Asta e imposibil!” Când oamenii spun că predica de pe munte are standarde imposibile şi că nimeni nu poate trăi la un aşa nivel, acesta este exact răspunsul la care mă aştept de la un creştin lumesc sau de la un aşa-zis creştin născut din nou, care are o atitudine lumească. Chiar aş pune la îndoială naşterea din nou a unui astfel de om, dacă el neglijează tot ce a spus Domnul Isus în predica de pe munte. De aceea a spus Isus “Faceți ucenici”, înainte de a spune “Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit” în Matei 28:20.

Nu oricine se declară creștin şi vrea doar să meargă în cer, este interesat de împlinirea tuturor poruncilor lui Isus. Nici pe departe. Dar dacă o persoană devine cu adevărat ucenic, va fi interesată să ştie ce a poruncit Isus. Atitudinea unui adevărat ucenic al lui Isus este: “Dacă Domnul Isus vrea să fiu sărac în duh, vreau să înţeleg ce înseamnă asta și să ascult de El. Dacă El vrea să-mi plâng păcatul sau să fiu blând, vreau să înţeleg și ce înseamnă asta. Dacă El vrea să fiu flămând și însetat după neprihănire, vreau să fiu flămând și însetat după neprihănire.”

Ce înseamnă să fii flămând şi însetat după neprihănire? De exemplu, dacă spui: “Mi-e sete de puţină apă”, cât ai fi dispus să plăteşti pentru un pahar cu apă? Dacă un pahar cu apă ar costa 1000 de euro? Ai spune: “Nu, nu sunt chiar atât de însetat încât să plătesc 1000 de euro.” Dar să presupunem că ai rătăcit prin deşert 7 zile, şi tot corpul îţi este deshidratat, gura îţi este uscată, şi mai ai un pic şi mori de sete. Crede-mă că ai fi dispus să plăteşti 1000 de euro pentru un pahar cu apă! Asta înseamnă să însetezi. Și ai fi dispus să plăteşti oricât pentru mâncare, dacă ai muri de foame.

Tipul de foame şi sete despre care vorbeşte Isus este o foame şi sete disperată, care doreşte neprihănirea cu orice preţ, şi nu doar dacă e convenabilă, sau dacă nu-mi încurcă vreun plan de-al meu. Cei mai mulţi oameni din biserici, chiar și cei care ascultă mesaje despre sfinţenie, vor să fie sfinţi dacă nu le sunt deranjate planurile, sau dacă nu le sunt ruinate ambiţiile pentru viitor, sau dacă nu sunt împiedicaţi să se căsătorească cu băiatul/fata cu care vor să se căsătorească. Ei vor neprihănire, atât timp cât nu trebuie să plătească un preţ prea mare. Deci, când le oferi neprihănire, dacă prima lor întrebare este: “Care este preţul?, atunci îţi dai seama că ei nu sunt cu-adevărat flămânzi. O persoană însetată sau flămândă în mod disperat nu va întreba care este preţul. Ci va spune: “Dă-mi acea apă! Voi plăti! Îți voi da tot ce am pentru că mor!”

Asta înseamnă să-L căutăm pe Dumnezeu cu toată inima noastră. Motivul pentru care mulţi oameni nu-L găsesc pe Dumnezeu, aşa cum L-au găsit alţii, şi pentru care nu au o viaţă creştină satisfăcătoare (condiţie în care se găsesc cei mai mulţi creştini născuţi din nou), este pentru că nu-L caută pe Dumnezeu cu toată inima. Am călătorit în multe ţări, şi sunt creştin născut din nou de 52 de ani, dar am găsit foarte puţini creştini care să poată spune sincer: “Eu sunt cu-adevărat mulţumit cu Domnul, sunt satisfăcut de viaţa mea creştină, în progresul pe care mi l-a dat Domnul, şi sunt mulţumit de felul în care au decurs lucrurile. Sunt entuziasmat cu privire la viaţa mea în fiecare zi!” Foarte puţini pot să spună asta cu sinceritate. Descopăr că majoritatea oamenilor sunt plictisiţi de viața lor creștină. Poate că au fost entuziasmaţi în ziua în care s-au născut din nou, dar acum sunt atât de plictisiţi. Nu mai au timp să citească Biblia, nu mai sunt interesaţi de lucrurile spirituale. Poate că sunt implicaţi în anumite activităţi, ca mersul la biserică, evanghelizare, grija pentru săraci, dar nu sunt entuziasmaţi de a merge pe urmele lui Isus.

Pentru a înțelege motivul din spatele acestui lucru, trebuie să înțelegem o lege referitoare la om și Dumnezeu. În Ieremia 29:13, Domnul spune poporului Său: “Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” Ce se întâmplă dacă nu-L cauţi cu toată inima pentru că Îl cauţi cu jumătate de inimă, sau cu trei sferturi din inimă? Desigur, ai avea o religie. Ai avea un creştinism care nu este decât o religie, cu ritualuri şi diferite lucruri pe care le faci, dar nu L-ai cunoaște pe Domnul. Nu L-ai cunoaște pe Domnul Isus ca pe un Prieten personal, și astfel ai rata totul în viața creștină. Poate că ai un nume creştin, ești membru într-o biserică creștină, dar dacă nu-L cunoşti pe Domnul în mod personal, ai ratat lucrul principal. Motivul este că poate nu-L cauţi pe Dumnezeu cu toată inima. Poate cauţi multe lucruri în lume cu toată inima, dar nu-L cauți pe Domnul.