Isus S-a confruntat cu exact aceleași ispite cu care ne confruntăm cu toții în fiecare zi (Evrei 4:15). El a avut toate limitările noastre și totuși a biruit - pentru că a iubit neprihănirea și a urât păcatul, și S-a rugat Tatălui cu strigăte mari pentru ajutor ori de câte ori a fost ispitit (Evrei 1:9; 5:7). Duhul Sfânt L-a ajutat pe Domnul Isus ca Om - și Duhul Sfânt te va ajuta și pe tine în același fel.

Gândește-te adesea la modul în care Isus S-a confruntat cu ispita când era tânăr. A simțit atracția acelorași ispite cu care se confruntă toți tinerii. Învingerea ispitei nu a fost mai ușoară pentru El. De fapt, trebuie să fi fost mai dificil, fiindcă natura Lui era total curată astfel că ispita era mai respingătoare pentru El - prin urmare, atracția ei trebuie să fi fost mai puternică decât este pentru noi. Și totuși, El a biruit.

Iar acum Isus este de partea ta a frânghiei în lupta cu odgonul împotriva ispitei - și El este gata să te ajute. Omul-ancoră de pe partea inamicului este tipul de categorie grea numit Mândrie. Lângă el se află un alt tip din categoria grea numit Egoism. Dar Dumnezeu te va ajuta să-i tragi pe amândoi dincolo de linie în această luptă, împreună cu toate celelalte păcate - și vei birui. Slavă Domnului!

Iată o promisiune de care te poți agăța cu credință: "Isus te poate păzi de orice cădere" (Iuda 1:24). Umblarea prin credință trebuie s-o înveți la fel ca mersul fizic. Vor exista mai multe căderi inițial, la fel cum se întâmplă cu un bebeluș. Dar căderile vor deveni din ce în ce mai puține pe măsură ce continui să umbli. În cele din urmă, căderea va deveni rară. Cu toate acestea, nu va veni niciodată un moment în care chiar și cel mai mare sfânt să poată spune că nu va cădea niciodată.

Când cazi, poate ești ispitit să-ți numești căderea cu un alt nume decât "păcat". Acest lucru este periculos. Sunt mulți oameni care-și numesc păcatele drept "greșeli", "gafe" etc., pentru a se sustrage de la responsabilitatea personală pentru păcatele lor. Ei chiar citează în mod greșit Romani 7:17: "Nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine ...", pentru a-și scuza păcatele evidente. Acesta este un drum periculos. Evită-l, fiindcă atunci vei trăi în autoînșelare, așa cum trăiesc acei oameni. Dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios să ne ierte și să ne curățească (1 Ioan 1:9). Dar nu există nicio promisiune de curățire dacă ne numim păcatele "greșeli". Sângele Domnului Isus curăță numai păcatele. Așadar, fii întotdeauna sincer ori de câte ori cazi în păcat. Numește-l "păcat", întoarce-te de la el, urăște-l, părăsește-l, mărturisește-l lui Dumnezeu - și apoi uită de el, căci a fost șters.

Păcatele legate de atitudine sunt mai grave decât păcatele de acțiune, deoarece nu sunt așa de ușor de identificat. Iată câteva păcate ale atitudinii: mândria, atitudinile critice, amărăciunea, invidia, a-i judeca în interiorul tău pe alții (după cele pe care le-ai auzit sau le-ai văzut - Isaia 11:3), căutarea propriului interes, egoismul, fariseismul etc.

Dacă un credincios care predică biruința asupra păcatului îi privește de sus pe alții, el nu-și dă seama că nu are biruință asupra celui mai mare păcat dintre toate - mândria spirituală. A-i disprețui pe alții este echivalent cu a comite adulter în mod constant. Este ridicol ca un astfel de credincios să vorbească despre biruință asupra păcatului! Cu cât crești mai mult spiritual, cu atât devii mai sfânt, și cu cât dobândești biruință asupra păcatului mai mult, cu atât mai smerit vei deveni. Aceasta este principala dovadă a sfințeniei autentice. Într-un pom fructifer, ramurile cu cele mai multe roade se pleacă cel mai mult!

Mulți confundă stăpânirea de sine umană cu a fi "părtaș naturii divine". Autocontrolul uman poate produce o transformare exterioară. Dar omul din interior va rămâne semeț, mândru și fariseic în atitudinea sa. Suntem chemați să primim har de la Dumnezeu pentru a birui păcatul - și nu putem fi niciodată mândri de ceea ce am primit fără plată. Putem fi mândri doar de ceea ce am produs noi înșine - iar sfințenia pe care o producem prin propriile noastre eforturi va fi întotdeauna o sfințenie falsă.

Natura divină la care ești chemat să fii părtaș este iubirea. Dumnezeu este bun față de oamenii nemulțumitori și răi, și face să răsară soarele atât peste cei răi, cât și peste cei buni (Matei 5:45). Acesta este exemplul pe care trebuie să-l urmezi și tu. Iubește-i pe toți - indiferent dacă sunt sau nu de acord cu tine. Evită toate discuțiile și argumentele controversate - la fel cum ai evita o boală mortală. Dacă alții din jurul tău vor să se certe cu privire la ceva, spune-le cu dragoste că ai vrea să eviți orice controversă. Urmărește din toată inima desăvârșirea în dragoste.