Există multă neînțelegere în rândul creștinilor cu privire la corectitudinea judecării altora - din cauza unei înțelegeri greșite a ceea ce înseamnă „să judeci”.

Ca și credincioși, trebuie să-i judecăm pe alții în sensul că trebuie să discernem oamenii. Cuvântul lui Dumnezeu spune că, atunci când ascultăm pe cineva predicând, „trebuie să judecăm ce este spus” (1 Corinteni 14:29 - NTLR). Deci Duhul Sfânt chiar ne poruncește să judecăm ce predică fiecare. Acesta este singurul mod în care putem evita să fim înșelați de mulți predicatori amăgitori din lumea creștină de astăzi.

Cuvântul lui Dumnezeu mai spune: „Să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi (judecați) duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi” (1 Ioan 4:1).

Isus ne-a spus și cum trebuie să-i judecăm pe alții. El a spus: „Fiți cinstiți în judecata voastră și nu hotărâți superficial și după aparențe, ci judecați corect și drept” (Ioan 7:24 - Biblia Amplificată).

Deci, ce a vrut Isus să spună atunci când a zis, de asemenea: „Nu judecați” (în Matei 7:1)?

Verbul „a judeca” înseamnă și „a condamna” (în greaca originală). Traducerea din Biblia Amplificată a acestui verset spune astfel: „Nu-i condamna pe alții, ca nu cumva să fii tu însuți osândit” (Matei 7:1).

Iar Isus a spus despre Sine: „Eu nu condamn sau osândesc pe nimeni” ( Ioan 8:15 - Biblia Amplificată).

Prin urmare, este interzisă condamnarea și osândirea altora (verbal sau în mintea noastră). Numai Dumnezeu are dreptul să facă asta.

Dar trebuie să cercetăm și să discernem.

S-a prorocit despre Isus că El nu va judeca niciodată pe nimeni „după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca cu dreptate” (Isaia 11:3,4). Noi, de asemenea, trebuie să urmăm exemplul Lui și să nu judecăm niciodată nimic și pe nimeni după ceea ce vedem sau auzim. Trebuie să investigăm temeinic o problemă și apoi să judecăm corect cu dreptate, fără nicio părtinire.

De asemenea, ni se spune, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, că trebuie să ne judecăm mai întâi pe noi înșine (1 Petru 4:17). Dar nu trebuie să ne judecăm pe noi înșine privind în interiorul nostru. Nu, ci trebuie să privim la Exemplul lui Isus și, în lumina vieții Sale, să ne vedem propriile noastre deficiențe - și apoi să ne judecăm pe noi înșine. După cum este scris: „Doamne, în lumina Ta, vom vedea lumina” (Psalmul 36:9).

A ne judeca pe noi înșine în lumina lui Dumnezeu este una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să le învățăm în viața creștină. Mulți nu învață niciodată acest lucru și, prin urmare, nu fac niciodată progres spiritual.

Iată o promisiune minunată, că cei care se judecă acum pe ei înșiși cu credincioșie nu vor fi judecați de Dumnezeu în ziua de pe urmă: „Dacă ne judecăm cu dreptate, nu vom fi judecați” (1 Corinteni 11:31 - Traducerea Biblică NASB).

Deși nu îi judecăm pe alții, trebuie să predicăm cu hotărâre împotriva păcatului. Isus a vorbit cu hotărâre împotriva păcatelor specifice precum mânia, pofta sexuală cu ochii, iubirea de bani, anxietatea, frica, gândurile rele, minciunile, căutarea onoarei omului, urârea vrăjmașilor etc. (în Matei 5, 6 și 7). Noi, de asemenea, trebuie să vorbim împotriva păcatelor moderne, cum ar fi vizionarea pornografiei pe Internet - dar fără a-i condamna pe oameni. Isus nu a venit să condamne lumea, ci să salveze lumea (Ioan 3:17). Numai Dumnezeu este Judecătorul tuturor oamenilor și Cel care îi osândește (Iacov 4:12).