„Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!  Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu! Binecuvântat (fericit) este omul care m-ascultă (care ascultă cu atenție la ceea ce spun), care veghează zilnic la porţile mele” (Proverbe 8:32-34). În Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul „binecuvântat” înseamnă întotdeauna „fericit”. Înțelepciunea are anumite legi, iar dacă le urmezi, vei fi cu adevărat fericit. De ce spune acest pasaj „care veghează zilnic”? Pentru că nu pot primi toată înțelepciunea lui Dumnezeu dintr-odată, ca pe o sumă globală. O putem dobândi doar zi de zi. Isus a spus în Matei 6:34 că fiecărei zile îi ajunge necazul unei singure zile. În fiecare zi ne vom confrunta cu o anumită doză de rău - venită de la oameni, din circumstanțe, de la diavol sau din poftele firii noastre. Iar dacă vreau să dobândesc înțelepciune, trebuie să-mi iau crucea în fiecare zi. Isus a spus: „Să se lepede de sine și să-și ia crucea în fiecare zi”, astfel încât doza mea zilnică de rău (în loc să mă corupă și să mă întineze, așa cum se întâmplă cu restul omenirii) să se transforme în înțelepciune.

Știți că diamantele se formează din cărbune? Este exact aceeași substanță ca și cărbunele. Este carbon care a fost supus presiunii pământului timp de multe secole. Aceeași substanță care alcătuiește cărbunele formează și diamantul. Este vorba despre transformarea acelui cărbune negru și urât într-un lucru prețios și valoros. Pilda de aici ne arată că doza mea zilnică de rău poate fi transformată în înțelepciunea și slava lui Dumnezeu, dacă îmi iau crucea în fiecare zi. Ferice de omul care ascultă și veghează zilnic la porțile Înțelepciunii, căci înțelepciunea nu îți poate fi dată toată deodată. Efeseni 5:15-16 vorbește despre înțelepciune: „Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5:15-16). Asta spune aici: fiecare zi este rea. Prin urmare, folosește din plin această doză care vine pe calea ta în fiecare zi. Nu rata nicio ocazie de a muri față de tine însuți. Dacă ratezi una, pierzi ceva din slava lui Dumnezeu. Acceptă doza care îți apare în cale, pentru că Dumnezeu a rânduit-o. El nu a rânduit-o brusc. Doza de rău care te-a lovit astăzi, deși poate a fost o surpriză pentru tine, nu a fost o surpriză pentru Dumnezeu. Aceasta este doza care ne-a fost hotărâtă înainte de a ne naște, pentru a putea dobândi înțelepciune.

Foarte puțini înțeleg cum să dobândească înțelepciunea, deoarece nu înțeleg calea crucii. „Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele” (Proverbe 8:34). Asemenea unui stagiar care stă în fața biroului directorului general, așteptând să audă ceva - fii și tu astfel, așteptând înțelepciunea în fiecare zi. Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră pe tot parcursul zilei: „Doamne, dă-mi înțelepciune astăzi. Atât. Nu Te rog să mă scapi de suferință. Nu Te rog să-mi oferi o cale ușoară prin viață. Doamne, dă-mi înțelepciune. Ajută-mă să împlinesc planul pe care l-ai rânduit pentru mine astăzi.”

Cum știi că Dumnezeu te-a binecuvântat? Potrivit cu Proverbe 8:35, acest lucru se întâmplă atunci când ai dobândit înțelepciunea lui Dumnezeu. Nu atunci când ai primit o promovare, un loc de muncă mai bun sau orice altceva de pe acest pământ. Nu. Ci atunci când primești înțelepciune. Atunci ai căpătat bunăvoința Domnului - când ai dobândit răbdarea, curăția, spiritul pașnic și bunăvoința de a ceda, care sunt calitățile înțelepciunii (Iacov 3:17) specifice lui Dumnezeu.

În dreptul versetului din Proverbe 8:36, în marginea paginii, scrie: „Cel ce mă pierde își face rău sufletului său”. Asta înseamnă că, dacă trecem prin viață ratând înțelepciunea, atunci - indiferent ce am avea, chiar și cunoștințe biblice - ne-am irosit, de fapt, viața. Poate am avut un loc de muncă important sau am fost membri respectați ai unei adunări, dar am ratat esențialul vieții dacă nu am devenit părtași înțelepciunii lui Dumnezeu pe parcursul vieții noastre pământești. Dacă am ratat porția de înțelepciune pe care Dumnezeu a rânduit să o dobândesc într-o anumită zi, am pierdut-o pentru veșnicie. Nu o mai pot recupera niciodată. Înțelepciunea la care voia Dumnezeu să fiu părtaș ieri - nu o mai pot primi. S-a dus. Dumnezeu a rânduit să dobândesc o anumită măsură de înțelepciune în fiecare zi; dacă nu o dobândesc, am pierdut-o. Am pierdut-o pentru veșnicie. O pot dobândi pe cea de azi și pe cea de mâine, dar nu o mai pot primi pe cea de ieri. Nici chiar Dumnezeu nu mi-o mai poate da înapoi. De aceea se spune că trebuie să răscumpărăm vremea, căci zilele sunt rele. Să învăț, așadar, să transform acel rău în înțelepciune în fiecare zi.