WFTW Body: 

Pavel a spus că nu și-a căutat propriul folos, ci al celor mai mulți pentru ca ei să fie mântuiți, iar apoi ne-a cerut să urmăm exemplul lui, așa cum el urma exemplul lui Cristos (citește împreună versetele 1 Corinteni 10:33 și 11:1).

Se poate ca noi să-L urmăm pe Domnul Isus în anumite aspecte, cum ar fi biruirea poftei ochilor, mâniei, amărăciunii, iubirii de bani etc., și totuși să nu lovim păcatul de la rădăcină în firea noastră pământească. Lucifer și Adam au păcătuit nu comițând adulter sau crimă, sau murmurând sau bârfind, sau poftind cu ochii. Ci, amândoi au păcătuit căutând propriul lor folos și câștig. Aceasta este rădăcina oricărui păcat: a-ți căuta propriul folos.

Numai atunci când securea este pusă pe această rădăcină rea, va fi schimbată direcția fundamentală a vieții noastre. Până atunci, putem avea biruințe în atât de multe sfere și totuși încă ne căutăm propriul câștig, folos și propria onoare. Acesta este motivul pentru care chiar și mulți dintre cei care predică biruința asupra păcatului ajung să fie farisei.

Dar cei care sunt serioși în a o sfârși cu căutarea propriului folos, vor descoperi, ca și Pavel, că încep să caute "folosul celor mai mulți, ca aceștia să fie mântuiți" (1 Corinteni 10:33). Pavel vorbește în versetul anterior (1 Corinteni 10:32) despre trei categorii de oameni: "Iudeii, Neamurile și Biserica" - adică cei sub vechiul legământ, cei sub niciun legământ și cei sub noul legământ. El tânjea ca toți să fie mântuiți. Avem aceleași trei categorii de oameni în jurul nostru astăzi: credincioșii care nu au biruință asupra păcatului (vechiul legământ), necredincioșii (fără legământ) și ucenicii lui Isus care trăiesc în biruință (noul legământ). Față de toate aceste trei grupuri de oameni, atitudinea noastră trebuie să fie: "Nu-mi caut propriul folos, ci pe al lor, ca ei să fie mântuiți de tot păcatul care locuiește în trupul lor". Aceasta a fost atitudinea lui Isus Însuși, când a venit din cer.

Abia atunci când credincioșii au această atitudine de "a nu-și căuta propriul folos, ci al celor mai mulți, ca ei să fie mântuiți", vor putea să zidească Biserica drept Trup al lui Cristos. Altfel, chiar și împărtășirea unor teme profunde în cadrul întâlnirilor de biserică va fi doar pentru propria lor onoare.

Isus nu Și-a căutat niciodată propriul folos, ci a căutat întotdeauna slava Tatălui Său. Aceasta este adevărata spiritualitate - și nimic mai puțin decât aceasta. Scopul principal pentru care trăiește o persoană determină dacă acea persoană este evlavioasă sau păcătoasă - și nu doar micile victorii pe care le obține ici și colo asupra poftei ochilor și mâniei etc. - deși acestea sunt și ele importante, pentru că și ele demonstrează faptul că o persoană nu caută să-și facă pe plac. Așa cum a spus Isus, într-un alt context: "Pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute."