„Pentru El sunt toate lucrurile” (Romani 11:36) Dumnezeu este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Și astfel, cum toate lucrurile de natură eternă își au originea în El, ele își găsesc desăvârșirea tot în El. Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu pentru a-I aduce slavă. Aceasta nu se datorează faptului că Dumnezeu dorește în mod egoist slava de la noi. El este atotsuficient în Sine Însuși și nu putem să-I oferim nimic care să poată adăuga la suficiența Lui. Când El ne cheamă să căutăm slava Lui, este pentru că aceasta este calea spre binele nostru cel mai înalt. Altfel am fi egocentri și nefericiți.

A fi centrat în El este o lege pe care Dumnezeu a construit-o în creație. Acea lege poate fi încălcată numai de creaturi morale cu voință liberă. Creația neînsuflețită ascultă cu bucurie de Creatorul ei și Îl slăvește. Dar Adam nu a respectat acea lege și vedem consecințele în suferința umanității.

În rugăciunea pe care Domnul i-a învățat pe ucenicii Săi să se roage, prima cerere este: „Sfințească-se Numele Tău”. Acesta a fost dorul principal din inima Domnului Isus. El s-a rugat „Tată, proslăvește Numele Tău” și a ales calea Crucii, deoarece aceasta era spre slava Tatălui (Ioan 12:27,28).

O pasiune supremă a guvernat viața Domnului Isus – slava Tatălui. Tot ceea ce a făcut El a fost pentru slava Tatălui. Nu existau compartimente sacre și seculare separate în viața Lui. Totul era sacru. El a făcut scaune și bănci pentru slava lui Dumnezeu, așa cum a predicat și a vindecat bolnavii pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare zi era la fel de sfântă pentru El; iar banii cheltuiți pentru nevoile vieții de zi cu zi erau la fel de sacri ca banii dăruiți pentru lucrarea lui Dumnezeu sau pentru săraci.

Isus a trăit într-o odihnă perfectă a inimii în orice moment, pentru că El a căutat numai slava Tatălui și a căutat doar aprobarea Tatălui Său. El a trăit înaintea feței Tatălui Său și nu i-a păsat de cinstea sau lauda oamenilor. „Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi”, a spus Isus (Ioan 7:18).

Creștinul sufletesc, oricât de mult ar părea sau ar pretinde că El caută slava lui Dumnezeu, este de fapt, în adâncul sufletului, interesat de propria sa onoare. Isus, pe de altă parte, nu a căutat niciodată vreo onoare pentru Sine. Ceea ce își are originea în inteligența omului și se realizează prin ingeniozitatea și talentele umane, se va sfârși întotdeauna prin a glorifica pe om. Ceea ce începe în suflet nu va face decât să glorifice creatura. Dar nu va exista nimic în cer sau pe pământ în veacurile veșniciei care să aducă onoare sau glorie vreunui om. Tot ceea ce supraviețuiește timpului și intră pe portalurile eternității va fi ceea ce a fost de la Dumnezeu, prin Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

În ceea ce îl privește pe Dumnezeu, motivul din spatele unei acțiuni este cel care dă valoare și merit acelei acțiuni. Ceea ce facem este important, dar pentru ce îl facem este mult mai important.