Evanghelia noului legământ în esență este aceasta: că putem fi părtași naturii Divine. Natura lui Dumnezeu este DRAGOSTE - iar cea mai importantă caracteristică a dragostei este că nu își caută propriul interes. Datorită faptului că Isus nu Și-a căutat propriul interes, S-a coborât din cer pe pământ pentru a ne mântui. Dumnezeu compară dragostea Lui pentru noi cu cea a unei mame pentru copilul ei pe care îl alăptează (Isaia 49:15). Dragostea unei mame pentru bebelușul ei nou-născut este cea mai mare demonstrație de dragoste pe care o poți vedea pe pământ - fiindcă o mamă bună face totul cu altruism pentru copilul ei, fără să aștepte nimic în schimb. Așa este și dragostea lui Dumnezeu - și aceasta este natura căreia trebuie să-i fim părtași. Atunci vom putea să slujim poporului lui Dumnezeu așa cum a făcut Însuși Isus.

Dragostea este combustibilul care conduce viața creștină. O mașină trebuie împinsă atunci când rezervorul de benzină este gol. În același fel, acolo unde dragostea fierbinte pentru Domnul a secat, truda noastră pentru El va deveni grea și împovărătoare, precum împingerea unei mașini. Atunci va deveni greu să suportăm slăbiciunile și necugetările altora din jurul nostru. Așa că trebuie să continuăm să ne întoarcem la rezervorul de benzină (benzinărie) din nou și din nou pentru a ne umple. „Fiți plini de Duhul întotdeauna” (Efeseni 5:18).

Biruința asupra mâniei și poftei ochilor sunt prin ele însele doar o pregătire pentru scopul final de a fi părtași Însăși naturii Divine. Firea noastră pământească este cu totul egoistă și această natură egoistă trebuie să fie dată la moarte zilnic. Nu trebuie să ne căutăm propriul câștig sau onoare sau confort, sau orice altceva pentru noi înșine - căci aceasta este calea morții veșnice. Calea vieții este calea prin care ne dăm cu totul pentru a face numai voia lui Dumnezeu pentru viața noastră, orice ne-ar costa. Trebuie să ne judecăm pe noi înșine în fiecare zi și de multe ori în fiecare zi - nu privind înăuntru, ci privind în sus la Isus - și astfel să descoperim aspectele în care ne căutăm propriul interes și nu slava lui Dumnezeu. Atunci ne putem curăța de acea căutare a propriului interes. Aceasta este calea către desăvârșire. Foarte puțini sunt interesați să se curețe cu atâta credincioșie de ORICE întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 7:1) - și de aceea foarte puțini cresc către o viață evlavioasă autentică.

Isus a spus că numai „cei ce dau năvală” vor poseda Împărăția lui Dumnezeu (Matei 11:12). Ceea ce înseamnă acest lucru este că trebuie să fim violenți față de tot ceea ce este în noi care stă în calea ascultării de poruncile lui Dumnezeu. Nu prin păzirea poruncilor mari ne dovedim ascultarea. Nu. Isus a spus că cel care păzește și îi învață pe alții să păzească cea mai mică dintre porunci va fi numit mare în împărăția lui Dumnezeu (Matei 5:19). Ascultarea unui copil mic nu este pusă la încercare prin faptul că nu ucide pe nimeni sau nu comite adulter la școală. Nu, ci prin ascultarea de mama sa atunci când ea îl cheamă s-o ajute, când el însuși vrea să se joace. Așa este și în relația noastră cu Dumnezeu. Trebuie să fim credincioși în lucrurile mărunte ale vieții de zi cu zi. Altfel suntem neascultători.

În Matei 13:43, Isus a spus că „cei neprihăniți vor străluci ca soarele”. Soarele arde constant la milioane de grade. Prin urmare, niciun germen sau bacterie nu poate supraviețui pe el. Așa vrea Domnul să fim și noi - totdeauna înflăcărați pentru El, totdeauna plini de râvnă și arzători pentru curăție, să-i slujim pe alții și să-i binecuvântăm, să ne smerim, să dăm mărturie în adunări de biserică și să fim întotdeauna arzători pentru a zidi biserica. Tinerii ca voi trebuie să fie în prim-plan în această chestiune. În următoarele trei versete (Matei 13:44 până la 46), Isus explică cum putem fi totdeauna arzători, prin două pilde (una despre comoara din câmp și cealaltă despre perla de mare preț). În ambele, găsim această frază repetându-se - „El a vândut tot ce avea”. Acesta este secretul. Trebuie să renunțăm la voia noastră, la drepturile noastre, la onoarea noastră, la privilegiile noastre, la orice. Numai atunci putem fi ca soarele - totdeauna arzători.