În cartea Daniel, vedem începutul mișcării poporului lui Dumnezeu din Babilon la Ierusalim. Aceasta este tipic la ceea ce vedem noi azi, când oameni temători de Dumnezeu, din zilele noastre, ies din cadrul creștinismului compromițător și se mută în Biserica nou-testamentară a lui Dumnezeu , răspunzând chemării lui Dumnezeu care spune: "Ieşiţi din Babilon, poporul Meu" (Apocalipsa 18:4).

Această mișcare din străvechiul Babilon a început cu un singur om necompromițător - Daniel. El era preocupat de planurile lui Dumnezeu și a postit și s-a rugat pentru împlinirea lor. Zidirea unei biserici pure pentru Dumnezeu în orice loc începe de obicei cu un om care are o povară pentru rugăciune înaintea lui Dumnezeu, și care spune: "Doamne, vreau o biserică pură în locul acesta pentru Tine, și sunt dispus să plătesc orice preț pentru acest lucru." Este posibil să trebuiască să porți această povară în inimă mult timp înainte de a-i vedea împlinirea. La fel cum o mamă poartă un bebeluș în pântecele ei, noi trebuie să purtăm această povară în inimile noastre. În felul acesta a purtat Daniel această povară.

O caracteristică marcantă a vieții lui Daniel a fost aceasta: "El s-a hotărât să nu se spurce" (Danie1 1:8). Daniel a fost în totalitate necompromițător atunci când a fost vorba de păzirea chiar și celor mai mici porunci ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: "Oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor" (Matei 5:19). Oamenii pe care Dumnezeu îi va folosi pentru a zidi biserici nou-testamentare sunt aceia care îi vor învăța pe alții să păzească atât poruncile majore ale Domnului, precum renunțarea la mânie și impuritate sexuală (Matei 5:22,28), cât și poruncile minore ale Domnului, precum acoperirea capului la femei atunci când se roagă și prorocesc în întâlnirile de biserică (1 Corinteni 11:1-16).

La început, Daniel a trebuit să adopte această poziție de unul singur, în timp ce toți ceilalți evrei compromiteau. Dar când Hanania, Mișael și Azaria (cunoscuți mai bine după numele lor babiloniene de Șadrac, Meșac și Abed-Nego) l-au văzut pe Daniel luând poziție pentru Dumnezeu, au prins curaj și i s-au alăturat (Daniel 1:11,12).

Cred că există mulți oameni ca Hanania, Mișael și Azaria, astăzi, în multe locuri, care au dorința de a zidi o mărturie curată pentru Domnul în localitatea lor. Dar ei n-au curajul să adopte această poziție de unii singuri. Au nevoie de un Daniel care să fie conducătorul lor. Iar când un Daniel se ridică în satul sau orașul lor, atunci acești creștini vor veni și i se vor alătura.

Patru tineri cu toată inima pentru Domnul, aflați în Babilon, au fost o mărturie mult mai puternică pentru Dumnezeu decât miile de evrei compromițători de acolo, care căutau să facă pe plac regelui. Daniel și cei trei prieteni ai săi care au luat poziție pentru Dumnezeu, au avut o influență asupra națiunii celei mai puternice din timpul lor (Babilonul) și asupra conducătorilor acesteia.

Creștinii care sunt cu jumătate de inimă pentru Domnul - chiar și mii dintre aceștia - nu pot fi o lumină pentru Domnul în niciun oraș sau națiune. Dumnezeu are nevoie de credincioși din toată inima pentru El - căci "lucrarea Domnului nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Lui" (Vezi Zaharia 4:6).

Dumnezeu caută astăzi bărbați care au în inimă povara de a zidi o biserică nou-testamentară în localitatea lor - și care nu vor face niciodată compromisuri, indiferent de preț.