În cartea Daniel, vedem începutul mișcării din Babilon la Ierusalim - în mod simbolic, de la creștinismul corupt, compromițător, la biserica lui Dumnezeu din noul legământ. Totul a început cu un om drept, necompromițător, care era preocupat de planurile lui Dumnezeu și care a postit și s-a rugat pentru împlinirea lor.

Daniel n-a știut niciodată, când a pornit în viață fiind credincios de tânăr, ce slujbă extraordinară avea să aibă. El doar a rămas credincios lui Dumnezeu în lucruri mici și lucruri mari, iar Dumnezeu a înfăptuit o lucrare măreață prin el. Avea probabil în jur de 17 ani când începe cartea și în jur de 90 de ani la finalul cărții. El a trăit în tot timpul celor 70 de ani de captivitate și a fost credincios pe tot parcursul lor. De aceea a putut Dumnezeu să-l folosească pentru a începe această mișcare din Babilon la Ierusalim.

Zidirea unei biserici pure pentru Dumnezeu în orice loc începe întotdeauna cu un om care are o povară pentru rugăciune, și care poartă această povară deseori înaintea lui Dumnezeu spunând: "Doamne, vreau o biserică pură în locul acesta pentru Tine, și sunt dispus să plătesc orice preț pentru acest lucru." Trebuie să fii dispus să porți această povară înaintea lui Dumnezeu din nou și din nou în rugăciune. Este posibil să trebuiască s-o porți mult timp. A trebuit să port această povară timp de aproximativ zece ani înainte de a vedea începutul unei biserici nou-testamentare. Dumnezeu îți va testa credincioșia. La fel cum o mamă poartă un bebeluș în pântecele ei, noi trebuie să purtăm această povară în inimile noastre. În felul acesta a purtat Daniel această povară în inima lui. Acest lucru i-a determinat și pe alții să înceapă să împărtășească povara lui în anii de mai târziu - Hagai, Zorobabel, Iosua, Zaharia, Ezra, Neemia și alții. Însuși Dumnezeu îi va adăuga pe alții alături de tine, care împărtășesc povara ta, și împreună cu ei vei putea să zidești biserica nou-testamentară a lui Dumnezeu. Daniel era prea bătrân ca să se întoarcă în Ierusalim la vârsta de 90 de ani, pentru a construi templul. Dar el a stat în spatele culiselor și s-a rugat și a pus mingea în mișcare.

Daniel a trăit într-o țară păgână. Astfel, este în mod special un exemplu pentru noi în ce privește modul în care putem sta de partea lui Dumnezeu într-o țară necreștină fără a ne compromite principiile noastre creștine. El a putut strânge doar trei oameni plini de râvnă: Hanania, Mișael și Azaria (care sunt cunoscuți mai bine după numele lor babilonian - Șadrac, Meșac și Abed-Nego). Dar acești tineri au fost o mărturie puternică pentru Dumnezeu, chiar în mijlocul Babilonului, capitala superputerii mondiale - o biserică mică de patru persoane. Acești patru oameni au influențat acea țară mai mult decât toate celelalte sute și mii de evrei care erau în Babilon datorită unui singur motiv: pe când ceilalți se compromiteau, acești patru n-au făcut asta.

Nu te gândi că poți influența un sat sau o țară printr-un număr mare de creștini. Patru persoane care au stat de partea lui Dumnezeu au influențat cea mai puternică țară din lume și conducătorii ei. Mesajul care vine prin acest lucru este următorul: "Nu prin cantitate numerică, nici prin putere umană, ci prin Duhul Său face Dumnezeu lucrarea Lui". Dumnezeu caută oameni care sunt drepți și care nu se vor compromite niciodată.

Citim o frază importantă în Daniel 1:8: "Daniel s-a hotărât să nu se spurce." După ce Daniel s-a hotărât să se păstreze curat, primul lui test a venit în legătură cu mâncarea. Primul test care a venit la Adam și Eva a fost, de asemenea, în legătură cu mâncarea. Și primul test care a venit la Isus în pustie a fost legat de mâncare. Care va fi atitudinea ta față de mâncarea gustoasă, dacă acest lucru implică compromis față de principiile lui Dumnezeu? Esau și-a pierdut dreptul de întâi născut din cauza mâncării. Isaac și-a pierdut vederea spirituală din cauza dragostei sale pentru mâncarea gustoasă pe care i-o putea aduce Esau. Dar atitudinea lui Daniel a fost: "Dumnezeu a spus în Cuvântul Său că acest tip de mâncare nu trebuie mâncată, așadar, n-o voi mânca." Daniel studiase Scripturile ca tânăr și știa că legea lui Moise interzicea mâncarea anumitor cărnuri și că în cartea Proverbe se interzicea să bei vin alcoolic. El s-a hotărât să asculte de Dumnezeu, orice l-ar fi costat.

La început a trebuit să stea singur, în timp ce toți ceilalți evrei se compromiteau. Dar când Hanania, Mișael și Azaria au văzut pe un tânăr care a luat poziție pentru Dumnezeu, au avut și ei curajul să se alăture lui (Dan. 1:11). Dacă Daniel n-ar fi luat poziție pentru Domnul, n-am fi auzit niciodată despre Hanania, Mișael și Azaria.

Cred că există mai mulți oameni ca Hanania, Mișael și Azaria care vor să ia o poziție pentru Dumnezeu, pentru o mărturie curată pentru Domnul în localitatea lor, dar care n-au curajul să adopte această poziție singuri. Ei caută un Daniel care să fie conducătorul lor. Iar când un Daniel vine în acel sat sau în acel oraș, atunci acești creștini vor veni și i se vor alătura. Dar dacă un Daniel nu vine niciodată în localitatea lor, acești oameni vor trăi și vor muri fără a fi vreodată o mărturie pentru Domnul.

Prin urmare, marea nevoie de astăzi este de Danieli. Dumnezeu caută Danieli, care se vor hotărî în inima lor să nu se spurce niciodată. Iar când acești Danieli iau o poziție pentru Domnul, îi vor atrage automat pe Hanania, Mișael și Azaria. Am văzut întâmplându-se acest lucru în atât de multe locuri. Dumnezeu caută mai întâi un Daniel. Dacă nu poate găsi un Daniel, atunci nu se va petrece nimic. Dumnezeu caută oameni care nu vor căuta propriul lor interes, care nu sunt interesați de nimic pentru ei înșiși și care sunt dispuși să-și piardă viața pentru El, dacă este necesar. Daniel avea doar 17 ani. Chiar și astăzi, Dumnezeu poate să aleagă un tânăr de 17 ani și să-l facă un profet și să-l împuternicească să adopte o poziție pentru El. Ceilalți trei bărbați se poate să fi fost mai în vârstă decât Daniel. Dar ei i s-au supus, fiindcă l-au recunoscut ca lider desemnat de Dumnezeu.

Avem nevoie de ucenici cu o asemenea îndrăzneală și integritate astăzi. Daniel a fost el însuși așa, și i-a învățat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego să fie așa. Era mai bine să ai 4 astfel de oameni în Babilon decât 400 de compromițători care mâncau ceea ce le dădea împăratul, se închinau înaintea idolilor lui și susțineau totodată că ei cred în Iehova. Situația tristă de astăzi este că avem o mulțime de creștini care sunt astfel de compromițători. Dumnezeu caută oameni ca Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care vor sta de partea Lui fără a se compromite în această vreme de compromis.