În 2 Corinteni 10:4,5, apostolul Pavel vorbește despre "fortărețele care există în mintea noastră". Poftele din trupul nostru au creat moduri de gândire murdare și egoiste, care sunt ca niște fortărețe puternice. Acestea ne fac să trăim în mod egoist în timpul zilei, satisfacându-ne propriile pofte. Iar noaptea când dormim, gânduri murdare ies din aceste fortărețe, ca vise. Vrea Dumnezeu ca noi să trăim în felul acesta pentru totdeauna? Nu. Voia lui Dumnezeu este să aducem fiecare gând la ascultarea de Hristos. Cu ajutorul armelor spirituale date de Dumnezeu, putem distruge aceste fortărețe. Una dintre aceste arme mărețe este Cuvântul lui Dumnezeu care este puternic, întărit de Dumnezeu pentru distrugerea acestor fortărețe (2 Corinteni 10:4). Astfel, putem aduce "fiecare gând rob ascultării de Hristos".

Pe măsură ce ne umplem mințile din ce în ce mai mult cu Cuvântul lui Dumnezeu, vom descoperi că aceste fortărețe sunt surpate una câte una, iar soldații (gândurile) din interiorul acestor cetățui sunt și ei nimiciți. Ca tânăr, și eu m-am luptat cu gânduri murdare, ca voi toți. Aceasta a fost soluția pe care am găsit-o în zilele tinereții mele. Am citit, am meditat la Scripturi și mi-am inundat mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea noastră este ca un bol plin cu apă murdară, fiindcă am pus în el mult noroi și gunoi în vremea când eram neconvertiți. Dar dacă turnăm apă curată în acel bol, treptat, acea apă se revarsă, se diluează și devine din ce în ce mai limpede. Acest lucru va dura mult timp. Vărsarea Cuvântului lui Dumnezeu în mintea noastră ne poate curăța mințile încet-încet, de-a lungul mai multor ani. Însă, dacă din când în când aruncăm din nou un pic de noroi în acel bol, atunci procesul de curățare este întârziat. Putem să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea har pentru a face orice gând rob ascultării de Hristos.

În 2 Corinteni 11:2-3, Pavel vorbește despre felul în care vrea să-i prezinte pe acei creștini corinteni ca pe o fecioară curată în ziua "nunții Mielului". Astfel că, el era foarte gelos ca ei să nu se îndrăgostească de nimeni altcineva pe drum. Gândiți-vă la întâmplarea cu Eliezer, robul lui Avraam, care o conducea pe Rebeca într-o călătorie lungă (de vreo 1500 de km, din Ur până în Canaan) ca s-o prezinte lui Isaac. În această călătorie, dacă vreun tânăr chipeș venea și încerca să câștige afecțiunea Rebecăi, Eliezer ar fi avertizat-o pe Rebeca, spunându-i: "Nu fi atrasă de acest bărbat. Trebuie să te prezint ca pe o fecioară curată lui Isaac." Pavel voia să păstreze biserica din Corint astfel pentru Isus. Aceasta este gelozia sfântă pe care fiecare slujitor al lui Dumnezeu trebuie să o aibă pentru credincioșii din biserica sa. El trebuie să le spună: "Ești pus deoparte pentru Isus. Nu fi atras de bani, sex nelegitim, sau onoare lumească. Acestea vor încerca să te atragă. Dar tu trebuie să te împotrivești avansurilor lor și să te păstrezi curat." Apoi Pavel continuă să spună: "Mă tem că Satan va veni cum a venit la Eva în Eden și vă va distrage inimile de la acel devotament simplu și curat față de Hristos."

Când se îndepărtează cineva de Domnul sau se rătăcește? Oare atunci când începe să creadă vreo doctrină greșită sau când se alătură unui cult? Potrivit cu 2 Corinteni 11:3, ne îndepărtăm de Domnul în momentul în care ne pierdem devotamentul față de Hristos. Fiecare credincios care și-a pierdut devotamentul față de Hristos s-a îndepărtat deja.

Datoria noastră ca păstori ai turmei lui Dumnezeu este să păstrăm oile în devotament față de Isus Hristos. Acesta este cel mai important lucru din viața creștină. Diavolul caută întotdeauna să-i distragă pe credincioși de la a-L iubi pe Domnul Isus cu toată inima. N-are niciun rost să facem evanghelizare, să dăm învățătură sau să facem orice altă slujbă pentru Domnul, dacă ne-am pierdut dragostea fierbinte pentru Hristos. Aceasta a fost singura obiecție pe care a avut-o Domnul față de mesagerul și biserica din Efes (Apocalipsa 2:4).