În 2 Corinteni 11:23-33, Pavel vorbește despre diferitele încercări prin care a trecut în slujirea lui pentru Domnul - întemnițările sale, bătăile pe care le primise atât cu biciul cât și cu nuiele, nopțile nedormite, foamea și setea, expunerea la vreme aspră, pericolele din partea tâlharilor etc. Au fost momente când nu a avut destulă îmbrăcăminte pentru a se acoperi și a se încălzi, sau nici măcar mâncare suficientă pentru a se hrăni; și nu avea bani să-și cumpere haine călduroase și mâncare la vremea aceea. Dumnezeu l-a trecut prin toate acestea pentru a-l face un mini înaintemergător pentru alți creștini care sufereau. În fiecare dintre acele încercări, Pavel s-a smerit.

El spune: „Odată urma să fiu prins în Damasc și credincioșii au trebuit să mă coboare într-o coșniță printr-o fereastră ca să scap de prinsoare” (2 Corinteni 11:32, 33). Dacă ai fi fost apostol și ți s-ar fi întâmplat ceva la fel de umilitor, poate n-ai fi vrut să audă nimeni despre asta. Dar Pavel nu voia ca creștinii corinteni să-și imagineze că el era un om măreț pentru care Dumnezeu avea să trimită niște îngeri ca să-l salveze. El era un om obișnuit și dorea ca alții să-l știe ca atare. „…Ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine”, a spus el (2 Corinteni 12:6). Cât de diferit a fost Pavel de cei mai mulți slujitori ai Domnului de astăzi, care încearcă să dea altora o impresie mai mare despre ei înșiși decât ceea ce sunt ei de fapt.

În 2 Corinteni 12:1, Pavel vorbește despre o vreme când a fost răpit de Domnul până în al treilea cer. Timp de 14 ani nu pomenise nimănui despre acest lucru. Ce om era el! A păstrat tăcerea cu privire la această experiență timp de 14 ani - și chiar și atunci când a vorbit despre asta, nu a dat niciun fel de detalii. Majoritatea credincioșilor ar fi vorbit despre o astfel de viziune chiar în următoarea întâlnire a bisericii - și ar fi dat fiecare detaliu despre aceasta! Acesta este motivul pentru care cred că experiența lui Paul a fost autentică. Viziunile raiului cu care se laudă unii credincioși din aceste zile sunt un rod al imaginației lor bogate - rostite pentru a obține onoare de la alții! De ce spun asta? Pentru că cei care au vedenii autentice vor descoperi că acele vedenii sunt (cum a spus Pavel) de o asemenea manieră încât „nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună” (2 Corinteni 12:4 - NTLR).

Apoi Pavel a vorbit despre o încercare grea din viața sa, pe care Dumnezeu nu a îndepărtat-o, nici măcar după rugăciune persistentă. Pavel a numit această încercare „un țepuș în carne” și „un sol al Satanei” - totuși fusese „dat de Dumnezeu” (2 Corinteni 12:7 - NTLR). Darul dat de Dumnezeu lui Pavel a fost un țepuș!! Dumnezeu i l-a dat lui Pavel pentru că l-a văzut pe Pavel în pericol de a deveni mândru. Dumnezeu stă împotriva tuturor oamenilor mândri, dar El nu a vrut să stea împotriva lui Pavel. A vrut să-i dea har. Însă, El putea să-i dea har lui Pavel numai dacă Pavel rămânea smerit (1 Petru 5:5). Așa că Dumnezeu a permis solului lui Satan să-l hărțuiască pe Pavel și astfel l-a ținut constant dependent de Dumnezeu și smerit. Prin urmare vedem că, uneori, Dumnezeu poate permite chiar și unui sol al lui Satan să ne hărțuiască în continuare, având în vedere un scop bun. Boala, de exemplu, este un mesager al lui Satan. De ce spunem asta? Pentru că Isus a spus: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da (numai) lucruri bune celor ce I le cer” (Matei 7:11). Cu toții suntem părinți răi în comparație cu Dumnezeu, Care este perfect bun. Și niciunul dintre noi nu ar da vreodată o boală copiilor noștri. Atunci cum ar putea un Tată ceresc iubitor să dea o boală vreunuia dintre copiii Săi? Majoritatea bolilor din lume vin pentru că pământul este sub blestem (Geneza 3:17). Alte boli sunt cauzate de Satan (Iov 2:7).

Chiar dacă voia perfectă a lui Dumnezeu pentru noi este să fim sănătoși, El poate permite totuși uneori să fim bolnavi, având un scop pentru asta. Când Pavel s-a rugat pentru izbăvirea de țepuș, Dumnezeu nu l-a eliberat, ci i-a dat har, ca să fie biruitor în ciuda țepușului. Putem fi și noi biruitori, primind același har. În 2 Corinteni 13:4 și 5, citim: „Isus a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El”.

Un ucenic adevărat este cel care este slab în sine însuși și care trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Și astfel încheie Pavel epistola.