Biblia spune că suntem socotiți neprihăniți prin sângele lui Isus Cristos (Romani 5:9). Când Dumnezeu ne curăță, ne și justifică (socotește neprihăniți). Acest cuvânt "justificat" înseamnă: "Ca și cum n-aș fi păcătuit niciodată în viața mea și sunt perfect neprihănit acum." Ce minunat! Putem să ne imaginăm că păcatele noastre sunt ca multe cuvinte scrise pe o tablă. Acum acea tablă a fost ștearsă cu o cârpă umedă. Când te uiți la tablă acum, ce vezi? Nimic. Este ca și cum nimic n-a fost scris pe ea vreodată. Așa ne curăță sângele lui Isus - în întregime.

Dacă ne-am mărturisit cu adevărat păcatele lui Dumnezeu, atunci faptul că le-am mărturisit o dată este de ajuns. Dumnezeu le șterge imediat. Și promisiunea Lui este: "NU-MI VOI MAI ADUCE AMINTE DE PĂCATELE LOR" (Evrei 8:12). Ce odihnă vine în inima noastră când realizăm că am fost cu adevărat iertați și că nu trebuie să ne mărturisim păcatele din nou și din nou Domnului. Permiteți-mi să adaug că atunci când ne rugăm "Ne iartă nouă păcatele noastre", cel mai bine este să fim specifici. Mulți oameni se roagă la modul general: "Doamne, se poate să fi comis atâtea păcate." Asta înseamnă că nu sunt siguri. N-are rost să mărturisești așa; fiindcă indici în mod indirect că poate n-ai păcătuit deloc! Cel mai bine este să fii specific și să spui: "Doamne, acesta este păcatul. Am avut ciudă pe acea persoană. N-am iertat acea persoană. Am fost invidios pe acea persoană. Motivul pentru care am făcut acel lucru a fost complet egoist. L-am făcut pentru propria mea slavă etc." Trebuie să fii sincer. Și după ce am mărturisit toate păcatele pe care le cunoaștem, va trebui încă să ne rugăm ca și David: "Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc" - căci toți am păcătuit în feluri de care nu suntem conștienți (Psalmii 19:12).

Această cerere de iertare este una dintre cele mai importante cereri din rugăciunea Tatăl nostru, deoarece este singura pe care a repetat-o Isus la sfârșitul rugăciunii Sale. Ai observat asta? Din cele șase cereri din această rugăciune, Isus a pus accentul în special pe una la sfârșit. El a spus: "Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta" (Matei 6:14,15). Mulți creștini nu se bucură de părtășie deplină și liberă cu Dumnezeu pentru că n-au luat în serios această cerere.

Isus a spus o pildă despre un împărat care a vrut să se socotească cu slujitorii săi într-o zi și a descoperit că era unul care îi datora 40 de milioane de rupii. Și când acel slujitor a spus: "N-am niciun ban, domnule, te rog iartă-mă", împăratul l-a iertat complet. Omul acela a ieșit afară, și a găsit pe un alt slujitor care îi datora doar 40 de rupii; a pus mâna pe el și-l strângea de gât, l-a dat în judecată și l-a băgat în închisoare. Când a auzit împăratul acest lucru, l-a chemat pe slujitorul care n-avusese milă și a zis: "Te-am iertat de 40 de milioane de rupii cu atâta generozitate. N-ai putut și tu să ierți acelui om 40 de rupii?" Și l-a dat pe mâna chinuitorilor. Atunci Isus a spus: "Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său" (Matei 18:35). Chinuitorii sunt duhuri rele, cărora li se permite să ne hărțuiască până când învățăm să fim milostivi față de alții. Isus a folosit această pildă pentru a ilustra cât de mare este datoria pe care ne-a iertat-o Dumnezeu, și câtă lipsă de milă și răutate avem noi când nu iertăm pe cineva care ne-a rănit.

Ți-a făcut cineva vreun rău? Poate cineva a răspândit povești neadevărate despre tine. Poate vecinul tău, sau soția ta, sau tatăl tău sau soacra ta ți-au făcut vreun rău. Poate că ți-au ruinat viața într-un anume fel. Poate medicul care te-a operat a făcut o greșeală care ți-a provocat suferințe nespuse. Dar Domnul spune că toate aceste păcate puse împreună sunt atât de mici în comparație cu datoria pe care ai avut-o tu față de Dumnezeu și pe care Dumnezeu ți-a iertat-o. Deci, nu există absolut niciun motiv pentru care să nu-i poți ierta pe toți acei oameni nestingherit, din toată inima. Partea importantă din Matei 18:35 este "din toată inima". Dacă nu ești dispus să-i ierți pe oameni din toată inima, nu te deranja să vii la Dumnezeu și să spui: "Ne iartă nouă greșelile noastre", fiindcă Dumnezeu nu-ți va asculta rugăciunea. Dacă există un singur suflet în lumea întreagă pe care nu l-ai iertat, nu poți fi nici tu iertat; și vei fi pierdut pentru veșnicie - pentru că niciun suflet neiertat nu poate intra în prezența lui Dumnezeu. Acest lucru este mult mai grav decât ne dăm seama.

Rugăciunea este: "Ne iartă nouă... PRECUM ȘI NOI noi iertăm altora." Dumnezeu vede exact cum i-am iertat pe alții. Isus ne-a învățat că Dumnezeu ne dă în ACEEAȘI măsură precum dăm și noi altora. El a spus: "Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci CU CE MĂSURĂ VEȚI MĂSURA, CU ACEEA VI SE VA MĂSURA" (Luca 6:38). Asta înseamnă că, dacă folosești o linguriță pentru a da altora, Dumnezeu va folosi aceeași linguriță când va răspunde rugăciunilor tale. Așadar, când ne rugăm pentru ceva măreț de la Dumnezeu și El ia o linguriță și ne dă doar puțin, motivul constă, de obicei, în faptul că am folosit aceeași linguriță ca să dăm altora. Cu cât este mai mare lingura pe care o folosim pentru a da altora, cu atât mai mare este lingura pe care Dumnezeu o va folosi pentru a ne da nouă. Acesta este un principiu neschimbător în relațiile lui Dumnezeu cu noi.

"Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!" (Matei 5:7). Cu cât ești mai milostiv față de alții, cu atât mai milostiv va fi Dumnezeu față de tine în ziua judecății. Dar "judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă" (Iacov 2:13). Așa că, dacă-i ierți pe alții într-o manieră zgârcită, Dumnezeu te va ierta și El în același fel. Dar dacă oferi celor care ți-au făcut rău o privire călduroasă și iertătoare, Dumnezeu te va privi și El cu căldură și iertare. Dumnezeu se va purta cu tine exact cum te porți și tu cu alții.

Isus a spus că atunci când îți aduci darurile la altar, când vii să te rogi lui Dumnezeu sau să pui bani în punga cu colectă, și acolo îți amintești că l-ai rănit pe fratele tău, trebuie să faci următorul lucru: "du-te ÎNTÂI de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul" (Matei 5:22-24). Altfel Dumnezeu nu va accepta banii sau rugăciunea ta. Standardul Vechiului Legământ era doar: "să nu ţii necaz pe copiii poporului tău" (Leviticul 19:18). Era ușor să păzești asta. Dar standardul Noului Legământ este mai înalt. Isus a spus: "Dacă FRATELE TĂU are ceva împotriva ta, du-te și repară lucrurile." Desigur, vor exista întotdeauna frați care au ceva împotriva noastră fără nicio vină din partea noastră. Isus și apostolii au avut mulți vrăjmași pentru că au stat de partea adevărului. Dar aici, în context, Isus se referă la un frate care are ceva împotriva noastră din cauză că NOI i-am vorbit într-un mod necuviincios (Matei 5:22). Este o ranchiună cauzată de un lucru păcătos făcut de NOI. În astfel de cazuri, trebuie să mergem mai întâi la acel frate, să ne mărturisim păcatul și să-i cerem iertare. Numai atunci putem să ne aducem darul nostru lui Dumnezeu.

Dacă mergem înaintea lui Dumnezeu și spunem: "Doamne, vreau plinătatea puterii noului legământ în viața mea", Domnul va spune: "Când îți voi da puterea noului legământ, aceasta va aduce cu ea responsabilități specifice noului legământ." Mulți creștini nu se bucură de puterea noului legământ, fiindcă ei trăiesc după standardele vechiului legământ. Și rămân lipsiți de putere deoarece nu sunt dispuși să meargă să ceară iertare de la cineva. Cu toții avem o fire pământească și trăim în mijlocul altora care au o fire pământească. Prin urmare, suntem în mod constant predispuși să ne rănim unii pe alții cu bună știință sau fără să ne dăm seama. Singurul loc unde nu vom fi răniți niciodată de cineva este în cer. Așadar, trebuie să ne iertăm unii pe alții atât timp cât trăim pe acest pământ. A greși este omenesc, a ierta este divin.

Una dintre caracteristicile iadului este că acolo nu există milă. Și în măsura în care îți lipsește din inimă mila față de alții, în acea măsură ai un pic din iad în inima ta. Dacă nu vrei să ierți pe cineva, ai un pic din iad în tine. Se poate să fii considerat foarte pios de alții datorită activităților tale religioase. Dar ai puțin din iad chiar în interiorul tău tot timpul. Și nu poți ajunge în cer în starea aceasta - fiindcă nu poți duce iadul în cer. Trebuie să scapi de el înainte să părăsești acest pământ. De aceea ne-a învățat Domnul să ne rugăm: "Iartă-ne exact așa cum i-am iertat noi pe alții." Când nu-i iertăm pe alții, acest lucru ne poate afecta și trupurile. Neascultare față de legile lui Dumnezeu aduce adesea suferințe trupești.

Dacă ții necaz pe cineva în inima ta sau dacă ești invidios pe cineva, încălcând astfel legea dragostei a lui Dumnezeu, acest lucru poate să înceapă să-ți afecteze în cele din urmă trupul. Există creștini astăzi care suferă de artrită, migrene, reumatism și astm etc., care nu pot fi vindecați - doar din cauza faptului că țin necaz pe cineva. Ei pot lua oricâte pastile doresc, dar nu vor fi vindecați până nu învață să ierte. Cauza la astfel de boli nu este organică. Nu este în trupul lor, ci în sufletul lor.

Dacă nu i-ai iertat pe fratele sau sora ta, Dumnezeu nu va asculta rugăciunea ta. Biblia spune în Psalmul 66:18: "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul." Nu numai că nu răspunde, nici măcar nu ASCULTĂ. Să nu ne păcălim singuri. Adevărata iertare urmează zdrobirii și mărturisirii, și aceasta implică o recunoaștere a stricăciunii firii noastre pământești, o bunăvoință de a repara orice pagubă și de a cere iertare de la oricine dacă e necesar, petru ca relația noastră cu Dumnezeu să fie îndreptată.

În încheiere, amintește-ți că cererea este: "Ne iartă NOUĂ". Vrem ca și frații noștri să fie iertați. Uneori, este posibil să avem o speranță în secret că un frate va fi judecat de Dumnezeu pentru modul în care s-a purtat cu noi. O astfel de atitudine este satanică - fiindcă numai diavolul vrea ca oamenii să fie pedepsiți de Dumnezeu. Isus a spus: "Eu v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora" (Ioan 13:14). Asta înseamnă că atunci când vezi murdărie pe picioarele fratelui tău (spiritual vorbind), trebuie să tânjești ca și el să fie curățat.

"Ne iartă NOUĂ" înseamnă: "Tată, nu voi fi satisfăcut dacă îmi ierți doar mie păcatele. Sunt și alți frați și surori în jurul meu. Vreau să le ierți și lor păcatele. Amin."