"Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!.....Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor" (Eclesiastul 4:9-12). Vă amintiţi povestea din fabulele lui Esop, unde un fermier bătrân i-a învăţat pe cei trei copii ai săi, care se certau mereu între ei, o lecţie despre unitate. Luând mai multe beţe subţiri, le-a arătat cât de uşor puteau fi rupte unul câte unul, dar când le-a legat împreună într-un mănunchi, erau aproape imposibil de rupt. Chiar şi copiii acestei lumi realizează că este putere în unitate şi părtăşie. Biblia spune: "Lăcustele n-au împărat şi totuşi pornesc toate în cete" (Proverbe 30:27). În aceasta constă siguranţa şi puterea lor. În biserica lui Isus Hristos, avem nevoie să reînvăţăm această lecţie.

Unitatea despre care vorbeşte Noul Testament este unitatea membrilor Trupului lui Hristos unul cu altul, sub Conducerea lui Hristos - o unitate organică iar nu una organizaţională. Ea îi exclude pe aceia care sunt în afara Trupului lui Hristos, chiar dacă au eticheta de "creştin". Nu poate fi nicio unitate între vii şi morţi. Cei înviaţi în Hristos prin naşterea din nou îşi pot găsi unitatea spirituală numai cu alţii care au fost în mod similar regeneraţi de Dumnezeu. Unitatea creştină este plăsmuită de Duhul Sfânt Care singur ne face membri ai Trupului lui Hristos. Biblia ne îndeamnă "să căutăm să păstrăm unirea Duhului, în legătura păcii" (Efeseni 4:3). Orice unitate formată de către om nu e bună de nimic.

Satan este un duşman viclean şi el realizează că nu poate învinge o părtăşie creştină unită care trăieşte sub autoritatea lui Hristos şi a Cuvântului Lui. De aceea, stategia lui de război este să înceapă prin a semăna discordie, suspiciune şi neînţelegere între membrii unei părtăşii, aşa încât să-i poată paraliza în mod individual. Domnul Isus a spus că puterile Iadului nu vor putea să biruiască biserica Sa (Matei 16:18). Biserica, adică Trupul lui Hristos, este cea căreia i s-a promis victoria în lupta împotriva lui Satan. Un credincios care stă izolat de alţi credincioşi se poate trezi înfrânt. Satan L-a atacat pe Hristos în mod constant în timpul vieţii lui Hristos pe pământ, dar nu a reușit să-L biruiască. În cele din urmă, la cruce, puterea lui Satan asupra omului a fost luată de la el de către Hristos (Evrei 2:14; Coloseni 2:15). Astăzi, Satan nu-L poate ataca pe Hristos Cel Înălţat. De aceea atacurile Lui sunt îndreptate către Trupul lui Hristos, biserica. Victoria asupra lui Satan este posibilă numai dacă stăm uniţi împotriva lui, ca un Trup sub Căpetenia Domnului nostru. Într-o părtăşie de credincioși, chiar dacă numai un singur membru nu-şi îndeplineşte funcţia, puterea Trupului este, în acea măsură, slăbită. Cunoscând aceasta, Satan caută în mod continuu să-i izoleze pe membrii individuali ai unui grup sau să divizeze grupul (sau biserica) în clici. În oricare din moduri, el are succes în scopul lui. De aceea, trebuie în mod constant să fim cu ochii în patru împotriva vicleniilor lui Satan, ca nu cumva el să slăbească legăturile dintre noi şi alţi membri ai Trupului lui Hristos.

Isus a făcut multe promisiuni legate de credincioşii individuali care se roagă lui Dumnezeu. Dar în Matei 18:18,19, avem o promisiune făcută unei categorii a Trupului lui Hristos care se roagă la unison: "Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri." Verbul tradus "se învoiesc", din versetul 19, este cuvântul grecesc "sumphoneo", din care derivă cuvântul englezesc "simfonie". În aceste versete Isus S-a referit la unitatea, chiar şi numai dintre doi din copiii Lui, care ar fi ca o simfonie muzicală. Aceasta implică mai mult decât a spune doar "Amin" la sfârşitul rugăciunii altcuiva. Simfonia presupune o armonie profundă a duhului celor care se roagă împreună. Când părtăşia unui grup, oricât de mic, de creştini este ca simfonia produsă de o orchestră bine condusă, atunci (spune Isus) rugăciunile lor vor avea o aşa autoritate încât orice vor cere li se va dărui. Un astfel de grup de creştini ar avea autoritate să lege puterea lui Satan şi să-i elibereze pe captivii lui Satan. Motivul datorită căruia o astfel de părtăşie ar putea exercita o asemenea autoritate, a fost explicat de Isus: "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor" (versetul 20). Hristos, Capul, este prezent cu toată autoritatea Sa în mijlocul unei astfel de părtăşii, şi de aceea puterile Iadului nu pot sta niciodată împotriva ei. Unul din motivele pentru care biserica descrisă în Faptele Apostolilor cunoştea realitatea acestei autorităţi a fost pentru că ei aveau această unitate în părtăşia lor. "Toţi aceştia (cei 11 apostoli) stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri… Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc… Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi… Ei (apostolii și alți credincioși) şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu…" (Faptele Apostolilor 1:14; 2:44,46; 4:24). Pentru că erau integraţi într-un Trup sub autoritatea lui Hristos, puteau să exercite autoritatea Domnului în rugăciune. Ei nu erau foarte învăţaţi, nu aveau influenţă socială şi nici susţinere financiară, deşi au întors lumea cunoscută atunci cu susul în jos pentru Hristos. Când Petru a fost închis în închisoare, toate forţele lui Irod nu au putut sta împotriva puterii acelei biserici timpurii aşezată pe genunchi înaintea lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 12:5-11). Împărăţia lui Satan a fost zdruncinată din temelii de acea biserică, pe măsură ce înainta ca un singur Trup, înregistrând victoria şi autoritatea lui Hristos în vieţi omeneşti de pe tot cuprinsul Imperiului Roman (Vezi Faptele Apostolilor 19:11-20 ca un exemplu la această afirmaţie).

Astăzi, Satan ia în râs eforturile unei biserici dezbinate care încearcă să-l alunge din fortărețele lui prin scamatorii, procedee, conferinţe, cunoaştere teologică, elocvență şi coruri bine pregătite. Toate acestea nu sunt de niciun folos împotriva lui Satan. Biserica are nevoie din nou să cunoască realitatea de a fi un Trup unit sub Conducerea lui Hristos. O părtăşie de credincioși legaţi cum se cuvine unul de altul, care cresc în dragoste unii pentru alţii şi care trăiesc în supunere faţă de Hristos şi Cuvântul Lui, este cea mai mare ameninţare pentru împărăţia Diavolului pe pământ. De nimic nu se teme mai mult Satan ca de aceasta. Haideţi ca aceasta să fie rugăciunea noastră, ca Domnul să ne ajute să trăim în fiecare zi în lumina adevărului glorios că noi suntem una în Trupul lui Hristos. Cu cât creştinii din lumea întreagă vor începe să înţeleagă acest adevăr şi să trăiască potrivit lui din ce în ce mai mult, cu siguranţă vom vedea biserica, deşi mică în număr, repusă în gloria ei primară, un instrument în Mâinile lui Dumnezeu pentru a pune pe fugă forţele întunericului, şi un canal de binecuvântări pentru o lume aflată în nevoie.