În Matei 5:42 citim: „Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.” Uneori înțelegem lucrurile mai bine comparând Scriptura cu Scriptura, așa că trebuie să ne uităm la un pasaj paralel pentru a înțelege mai bine acest verset. Isus a spus în Luca 6:35: „Daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb.”

Îmi amintesc că un frate a venit odată la mine spunând că l-a împrumutat cu 3000 de rupii pe un alt frate care a spus că îi va înapoia. A trecut mult timp și încă nu i returnase. I-am spus acestui frate că el este cel care n-a păzit Scriptura, pentru că Scriptura spune: „Dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb.” Dacă împrumutați așteptând să primiți ceva, ce răsplată vi se cuvine? Chiar și păcătoșii împrumută păcătoșilor pentru a primi înapoi aceeași sumă (Luca 6:34). Dar când tu, ca și credincios, împrumuți, trebuie să fii diferit - să nu aștepți nimic în schimb.

Ceea ce a vrut să spună Isus a fost că ar trebui să împrumuți doar o sumă de bani pe care o poți considera ca dar. Așadar, i-am spus acestui frate că probabil nu ar fi trebuit să-i împrumute celuilalt frate 3000 de rupii când i-a cerut împrumut. Ar fi trebuit să spună: „Îmi pare rău, nu-mi permit să-ți dau 3000 de rupii, dar îți pot da 500.” Cu alte cuvinte, împrumută doar atâția bani pe care te simți confortabil să nu-i mai vezi niciodată. Tratează-i ca pe un dar, iar dacă nu ți-i returnează, asta e. Dar dacă nu ai făcut asta, atunci ai încălcat Scriptura. Trebuie să înțelegem spiritul din aceste lucruri.

Ce a vrut să spună Isus când a zis: „Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine”? Când eram un tânăr creștin, câștigam mulți bani ca ofițer de marină (mult mai mulți decât aveam nevoie) și aveam destui bani puși deoparte. Era un frate mai sărac în biserică care știa asta și venea la mine și îmi cerea bani. L-am întrebat cât vrea, și a fost de acord să mi-i dea înapoi într-o lună. După o lună a venit la mine și mi-a spus că încă nu poate returna ceea ce a împrumutat, și mi-a cerut mai mulți bani, așa că i-am dat. Aveam în minte acest verset: „Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine”, și am continuat să-i dau bani timp de luni de zile. Am tăcut crezând că ascult de Scriptură. Eram un tânăr creștin proaspăt botezat și făceam ce spunea Scriptura, din câte știam, dar după un timp, acest om care a luat acești bani a decăzut și s-a luat de băutură și de alte obiceiuri proaste. Când am auzit asta, i-am scris spunându-i că, dacă folosește banii pentru a cumpăra alcool și pentru a finanța împărăția diavolului, atunci mai bine îmi returnează banii, pentru că acești bani trebuiau să fie folosiți pentru împărăția lui Dumnezeu. S-a enervat foarte tare pe mine și a spus că nici măcar denominațiunile moarte nu aveau cerințele pe care le aveam eu.

Și Domnul mi-a spus să uit de asta. Nu i-am mai scris niciodată și nu am primit niciodată banii înapoi. M-am gândit: „Doamne, ce am greșit? Am ascultat de Cuvântul Tău care spune: «Nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.»” Și Domnul m-a învățat ceva care m-a ajutat în toți acești aproape 50 de ani. Și anume, trebuie să compari Scriptura cu Scriptura. Domnul mi-a arătat că am tratat acei bani ca și cum ar fi fost ai mei. Un verset de Scriptură spunea că trebuie să împrumut celui ce cere, dar există un alt verset de Scriptură care spune că nimic din ceea ce am nu-mi aparține - tot ce este pe pământ aparține Domnului. „Al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el” (1 Corinteni 10:26). Așadar, atunci când primesc un salariu pe care îl cred al meu, trebuie să văd că nu este al meu; ar trebui să renunț la el, să-l dau Domnului. Chiar dacă îmi încasez salariul la începutul lunii și este în contul meu bancar, trebuie să spun că nu sunt banii mei, sunt banii lui Dumnezeu.

Iată o ilustrație care mi-a venit în minte atunci: Dacă cineva mi-ar fi dat 5000 de rupii să-i țin și apoi să-i returnez mai târziu, și o altă persoană ar veni la mine în acel moment spunând că a auzit că am 5000 de rupii și mi-ar cere să-i împrumut 3000 de rupii, ce aș spune? Aș spune: „Îmi pare rău, frate, aceștia nu sunt banii mei, sunt ai altcuiva. M-a rugat doar să-i păstrez pentru el. Lasă-mă să-l întreb despre ei și dacă îmi permite să ți-i dau, atunci ți-i voi da.” Nu ar fi aceasta modalitatea dreaptă de a gestiona această situație, din moment ce nu sunt banii mei? Dacă mi-aș fi tratat salariul ca pe banii Domnului, atunci nu l-aș fi dat atât de ușor. Când a venit fratele acela să se împrumute de la mine, aș fi spus: „Da, este în regulă să împrumut cuiva care are nevoie, dar lasă-mă să mă duc să-L întreb pe Cel căruia îi aparțin banii (în acest caz, Domnul).” Aș fi adus chestiunea înaintea Domnului și I-aș fi spus: „Doamne, vrei să-i dau acestui om?” Și poate Domnul ar fi spus da sau nu.

Dumnezeu vorbește; El este un Dumnezeu viu. Poate că prima dată El ar fi spus da, iar a doua oară probabil ar fi spus nu, dar nu am așteptat să ascult. M-am bazat pe litera legii și am ajuns în robie, dar sunt foarte bucuros că am învățat o lecție foarte devreme în viața mea despre cum să ascult de Scriptură - „este scris” și „de asemenea, este scris”. Trebuie să echilibrez Scriptura cu Scriptura pentru a putea înțelege. Sunt dispus să împrumut oricui îmi cere astăzi, așa cum scrie aici. Dar vreau, de asemenea, să recunosc că tot ce am aparține Domnului, așa că nu pot da fără să-L întreb pe Domnul. Și asta am urmat ulterior, atunci când oamenii au venit la mine și mi-au cerut bani. Acum spun: „Lasă-mă să-L caut pe Domnul; dacă am libertate în duhul meu, îți voi da.” Și sunt momente când am dat și nu am primit niciodată înapoi, și sunt momente când nu am dat pentru că Domnul nu mi-a dat libertatea de a da, dar inima mea a fost dispusă.

Acesta este un exemplu despre cum trebuie să înțelegem duhul în care a rostit Isus toate aceste lucruri. Nu este vorba de a permite oamenilor să ne trateze ca pe niște preșuri. Principiul este că nu ne răzbunăm pe nimeni și că nu dorim să ne răzbunăm pe cineva care ne-a rănit.