Psalmul 50 - În versetul 23 al acestui psalm se găsește o promisiune minunată pentru cei care, în loc să-și folosească limba ca să bârfească, o folosesc pentru a-L lăuda pe Domnul: "Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi creează calea prin care Eu să-i pot arăta mântuirea Mea" (traducere literală). Când Îl lăudăm pe Domnul, prin aceasta ne exprimăm credința în El ca Dumnezeu suveran, și această expresie a credinței Îi permite să ne arate izbăvirea Sa.

Psalmul 65:1 (NTLR) spune: "Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda în Sion (biserică)". Bisericile noastre trebuie să fie locuri în care lauda Îl așteaptă întotdeauna pe Dumnezeu. Când Dumnezeu vine în mijlocul nostru, El trebuie să găsească laude care Îl așteaptă. Dumnezeu atrage astfel de oameni aproape de El. Psalmul 65:4 spune: "Ferice de cel pe care-l alegi, pe care-l apropii să locuiască în curțile Tale!" (NTLR). Psalmul continuă să vorbească despre bunătatea lui Dumnezeu față de pământ.

Psalmul 100 este o invitație spre a-L lăuda pe Domnul și a-I sluji. Trebuie să "slujim Domnului cu bucurie" (Psalmul 100:2). Am întâlnit oameni care spun că Îl slujesc pe Domnul, dar care se plâng de un lucru sau de altul de cele mai multe ori. Dumnezeu nu vrea slujitori care nu-I slujesc cu bucurie.

Psalmul 106 continuă cu istoria bunătății lui Dumnezeu față de Israel. În Psalmul 106:11, 12 citim: "Apele au acoperit pe potrivnicii lor. Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui." Sunt două lucruri pe care le vedem aici. În primul rând, dovada credinței este lauda. Din abundența inimii, vorbește gura. Gura este supapa de revărsare a inimii. Dacă avem credință în inimile noastre, ea se revarsă în laude. Când apostolii au fost plini de Duhul Sfânt, au început să-L laude pe Dumnezeu (Fapte 2). Dacă nu-L lăudăm pe Dumnezeu, dovedește că nu avem credință. În al doilea rând, sub vechiul legământ, ei trăiau prin vedere și nu prin credință. Ei l-au putut lăuda pe Dumnezeu numai după ce și-au văzut vrăjmașii înecați. Astăzi Îl putem lăuda pe Dumnezeu, chiar înainte ca vrăjmașii noștri să fie învinși. Asta înseamnă să umbli prin credință și nu prin vedere.

Psalmul 149 ne invită să-L lăudăm pe Domnul întotdeauna. "El îi înfrumusețează pe cei smeriţi cu mântuire" (Psalmul 149:4, traducere din limba engleză). Dacă vrei ca Domnul să te înfrumusețeze, trebuie să fii smerit. Suntem chemați să cântăm de bucurie chiar și când stăm în paturile noastre, și să avem mereu laude înalte către Dumnezeu în gura noastră și cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre pentru a lega puterea și activitățile lui Satan și ale demonilor săi (Psalmul 149:5-8). Lauda către Dumnezeu și legarea puterii lui Satan merg întotdeauna împreună.

Psalmul 150: De treisprezece ori citim cuvântul „laudă” în acest psalm, încheindu-se cu: "Tot ce are suflare să laude pe Domnul!" (Psalmul 150:6). Există un singur tip de persoană care nu trebuie să-L laude pe Dumnezeu - cei care nu pot respira, morții. Toți ceilalți trebuie să continue să-L laude pe Domnul întotdeauna. Așa să fie în viața noastră! Amin.