Începând cu Matei 7:6, avem paragrafele de încheiere, concluzia Predicii de pe munte: „Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă” (Matei 7:6). Domnul Isus ne învață că trebuie să fim înţelepţi cu privire la ceea ce vorbim şi cui vorbim. În Proverbe 26:4, ni se spune că nu trebuie să răspundem unui nebun după nebunia lui. Nu trebuie să dăm adevăr celor care nu îl apreciază. De aceea trebuie să avem înţelepciune atunci când vorbim cu oamenii. Nu trebuie să avem un mesaj standard pentru toată lumea. Trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu ca să auzim ce vrea El să spunem fiecărei persoane. Așa a trăit Isus, iar noi trebuie să ne uităm la exemplul lui Isus atunci când încercăm să înțelegem oricare verset din Scriptură.

Există o prorocie cu privire la Domnul Isus Cristos în Isaia 50:4 care este foarte potrivită pentru cei care predică Cuvântul, care se întreabă: „Ce-ar trebui să spun unui om ca mesaj din partea lui Dumnezeu?” Trebuie mai întâi să discern care e condiţia lui spirituală. De aceea am nevoie de discernământ profetic de la Dumnezeu atunci când vestesc Cuvântul lui Dumnezeu oricărui om. A da Cuvântul lui Dumnezeu este un lucru supranatural. Dacă te gândești că este ca și cum dai o cuvântare, precum ai preda chimia, atunci poţi să înveţi pe oricine oricând Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacă vrei să predici Cuvântul lui Dumnezeu potrivit cu nivelul spiritual şi nevoia unui om, trebuie să ai discernământ supranatural pe care numai Dumnezeu îl poate da. Isaia 50:4 spune (referindu-se la Cristos): „Domnul Dumnezeu, Tatăl, Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” Cu alte cuvinte: „Ca să primesc acel cuvânt potrivit pentru cel doborât de întristare cu care Mă întâlnesc în calea Mea, Dumnezeu, Tatăl Meu, Mă trezeşte în fiecare dimineaţă. El Îmi trezeşte urechea în fiecare dimineață, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” Isus spune aici că El asculta în fiecare zi, și asculta în mod constant, ca să poată da cuvântul potrivit celor care veneau la El.

Un exemplu al acestui lucru se află în Ioan 8. Citim că Fariseii au adus la Isus o femeie care fusese prinsă în preacurvie, citând Scriptura din Vechiul Testament care spunea clar că ea trebuie să fie omorâtă cu pietre. Isus nu S-a contrazis cu ei fiindcă El cunoştea Scriptura din Vechiul Testament, El Însuşi o dăduse lui Moise cu sute de ani mai înainte! Prin urmare, ce face El? Spune aici că Isus n-a răspuns. Aceştia au continuat s-o acuze pe acea femeie, iar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ (Ioan 8:6). Aştepta un cuvânt clar de la Tatăl: „Ce să le spun acestor oameni? Care este cuvântul potrivit pe care să-l dau acestor oameni care vor s-o ucidă cu pietre pe această biată femeie?” El nu avea de gând să contrazică Scriptura, întrucât Scriptura pe care El Însuși i-o dăduse lui Moise spunea să o ucidă cu pietre. Când a primit un cuvânt de la Tatăl Său, S-a ridicat şi le-a zis (parafrază Ioan 8:7): „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Haideţi - puteţi să aruncați cu pietre în această femeie potrivit Legii, dar numai cel care este fără păcat poate să arunce prima piatră.” Şi, spune aici că toţi au plecat, începând de la cei mai bătrâni, fiindcă ei păcătuiseră cel mai mult. Un singur cuvânt a fost de ajuns pentru a rezolva situația! Nu a fost nevoie de o întreagă predică.

Alteori citim că Isus nu spunea nimic. De exemplu, odată când cineva I-a pus o întrebare, El a răspuns: „Lăsaţi-Mă să vă pun Eu o întrebare mai întâi: Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” Iar ei au început să vorbească între ei: „Dacă răspundem: 'De la oameni', norodul se va supăra fiindcă ei socoteau că Ioan era un proroc. Dacă spunem 'Din cer', Isus ne va întreba: 'Atunci de ce nu l-aţi crezut?'” Prin urmare, nu ştiau cum să răspundă, aşa că au zis: „Nu ştim. Nu vom spune.” Şi Isus a zis: „Nici eu nu vă voi răspunde la întrebare” (Matei 21:27).

Isus nu avea un mod standard de a Se purta cu toţi oamenii. Uneori oamenii au venit la El şi I-au pus o întrebare prostească precum: „Un om a murit şi soţia lui s-a căsătorit cu fratele lui, tot aşa s-a întâmplat şi cu al 2-lea frate, şi cu al 3-lea, până la al 7-lea. Care va fi soţul ei la înviere?” Isus le-a dat un răspuns. Nu a plecat pur şi simplu. Și-a făcut timp să le explice că la înviere nu vor fi căsătorii. Dacă te uiţi la răspunsurile pe care le dădea Isus, nu era ca și cum ai primi un răspuns fix, ca atunci când cauţi într-un program pe computer şi zici: „Care e răspunsul la asta?” Ci, El asculta întotdeauna de Duhul Sfânt, iar acesta este un principiu foarte important pe care trebuie să-l învăţăm din Matei 7:6.

De multe ori, trebuie să ştim care este cuvântul potrivit pentru o anumită persoană. Este atât de important în slujire să ştii exact care este cuvântul potrivit pe care să-l dai oamenilor. De ce spune Noul Testament că trebuie să râvnim după a proroci în 1 Corinteni 14:1? Fiecărui credincios i se spune că trebuie să dorească fierbinte să prorocească (traducerea NASB). Motivul este că, într-o întâlnire de biserică nou-testamentară, dacă toţi prorocesc și toţi au darul prorociei (nu toţi sunt proroci, dar toţi pot proroci), atunci spune că dacă intră cineva, un om care nu are daruri, care probabil nu crede în aceste daruri, el este încredinţat de ceea ce aude şi tainele inimii lui sunt descoperite, fiindcă a auzit un cuvânt exact potrivit nevoii sale (1 Corinteni 14:24-25). Aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este acolo, pentru că a primit un cuvânt potrivit nevoii sale.

Fiecare întâlnire de biserică trebuie să fie aşa. Fiecare biserică trebuie să aibă oameni care prorocesc cuvinte profetice. Trebuie să-L aştepţi pe Dumnezeu, să abandonezi totul în mâna Lui pentru a face asta. Dacă nu faci asta, nu eşti potrivit să fii un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să ştii exact ce este potrivit să dai unei persoane. Asta a vrut să spună Isus în Matei 7:6. Când vezi un om care e ca şi un porc, dă-i ce e potrivit pentru el. Când vezi un om care e ca şi un câine, dă-i un os. Nu poţi da la animale Predica de pe munte.

Pe măsură ce căutăm darul prorociei, Dumnezeu ne dă abilitatea atunci când ne ridicăm să vorbim, să discernem exact care este nevoia oamenilor care sunt în faţa noastră. Şi Dumnezeu ne va da un cuvânt pentru nevoia lor. Acesta este un principiu foarte important cu care concluzionează Domnul Isus Predica de pe munte. Este un lucru foarte important pe care trebuie să-l înţelegem, în special aceia dintre noi care suntem chemaţi să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu fie necredincioşilor, fie credincioşilor. Nu dispreţuim pe nimeni. Dacă dispreţuieşti pe cineva, nu eşti potrivit să fii slujitor al lui Dumnezeu. Isus n-a dispreţuit pe cei mai răi dintre păcătoşi. Dar trebuie să avem un cuvânt corespunzător, potrivit nevoii oamenilor. Acesta e mesajul din Matei 7:6.