În Filipeni, capitolul 3, Pavel descrie atitudinea gândirii pe care trebuie s-o avem dacă vrem să realizăm întregul plan al lui Dumnezeu. Uitând de lucrurile care sunt în urma lui - ne spune el - continuă să privească către lucrurile care se află înainte. În ciuda tuturor ispitelor de a se uita înapoi, el refuză să privească în urmă. În Fapte 20:23,24, el spune că nu era mișcat de cunoștința că îl așteptau persecuții. Nicio teamă de ele nu putea să-i zdruncine determinarea de a alerga înainte către ținta lui Dumnezeu. Din nou, în Fapte 26:19, a mărturisit înaintea împăratului Agripa că el nu fusese neascultător față de vedenia cerească primită de la Domnul cu aproape treizeci de ani înainte. Și în ultima lui epistolă, a putut să afirme că a luptat lupta cea bună și și-a isprăvit alergarea (2 Tim. 4:7). Iată un om care a urmărit stăruitor calea planului lui Dumnezeu chiar până în ultima sa zi. În ciuda nenumăratelor ispite de a renunța și de a se retrage, în ciuda persecuțiilor aprige, în ciuda defăimării și calomniei, și a tuturor celorlalte, el s-a ținut cu credință de alergarea sa, având ochii ațintiți asupra țintei. Binecuvântați vom fi dacă, la sfârșitul vieții noastre, vom putea avea o astfel de mărturie.

Cât de des suntem ispitiți să privim înapoi! Eșecurile din trecut au un fel de a ne descuraja, și când se întâmplă acest lucru, bineînțeles diavolul vine să ne șoptească în urechi minciuna că Dumnezeu nu se mai poate folosi de noi. Mereu a fost o mare încurajare pentru mine că s-a spus chiar și despre un măgar că Domnul avea nevoie de el (Mat. 21:2,3). Dacă Domnul Isus a avut nevoie de un măgar pentru a împlini programul Său mesianic, și dacă Dumnezeu a putut cu o anumită ocazie să vorbească chiar și printr-o măgăriță (Num. 22:28), atunci există speranță pentru fiecare dintre noi. Căci tot ce a fost scris mai înainte - și, prin urmare, și povestea măgăriței lui Balaam - a fost scris pentru încurajarea noastră (Rom. 15:4). Poate te simți ca și cum ai prostia unui măgar, și poate că vei face zece mii de greșeli; totuși Domnul tău are nevoie de tine, și când găsește El de cuviință, poate chiar va vorbi prin tine.

Aceeași Biblie care ne spune să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine, ne spune cu aceeași insistență să nu privim înapoi asupra trecutului. Trebuie s-o sfârșim cu toate zilele de ieri și să privim în față ziua de astăzi și viitorul, încrezându-ne în Domnul. Dacă mâine eșuezi, nu lăsa ca acest lucru să te arunce în disperare. Du-te și mărturisește-ți eșecul înaintea Domnului și lasă ca păcatul tău să fie curățat în sângele Său. Apoi aleargă înainte din nou. Și dacă eșuezi încă o dată, du-te și fă același lucru încă o dată. Nu te abandona niciodată disperării. Refuză cu fermitate privitul înapoi inutil al regretului cu privire la trecut, căci este doar pierdere să plângi laptele vărsat. Dar refuză de asemenea să privești înapoi cu mândrie care distruge sufletul. Deci, dacă Dumnezeu te folosește în vreun mod minunat mâine, cere har ca să uiți și asta. Nu te complace în auto-felicitare. Aleargă înainte. Descurajarea pe de o parte și mândria pe de alta sunt în egală măsură mijloace pe care Satan le folosește pentru a ne menține statici în alergarea noastră și a ne jefui de eficiența noastră.

Ni se spune în Efeseni 5:15,16 că, dacă vrem să umblăm cu înțelepciune în aceste zile rele, trebuie să răscumpărăm vremea în mod constant. Asta înseamnă că trebuie să acaparăm orice oportunitate care vine în calea noastră și să o transformăm pentru a fi spre slava Domnului (1 Cor. 15:58). Fiecare dintre noi avem doar o singură viață scurtă, și fiecare zi a acestei vieți ar trebui să fie făcută să conteze pentru Dumnezeu. Dar acest lucru se va întâmpla numai pe măsură ce privim în mod consecvent înainte, la El. Indiferent cât de grele sunt împrejurările pe care suntem chemați să le înfruntăm, haideți să menținem acest mod de gândire. Dar, să refuzăm de asemenea să ne uităm într-o parte la alți credincioși și să ne comparăm soarta cu a lor, sau să ne măsuram succesele cu ale lor, fiindcă și aceasta poate duce la descurajare sau la mândrie (Ioan 21:20-22, 2 Cor. 10:12). Trebuie să privim drept înainte și în nicio altă direcție (Prov. 4:25).

Chiar și înainte de convertirea sa, apostolul Pavel a fost plin de râvnă cu privire la religia sa (Fapte 22:3,4). Credința lui n-a fost una slabă și timidă, așa cum vedem prea adesea astăzi. Când s-a întors la Domnul, a fost la fel de plin de râvnă în devotamentul său față de Cristos. Singura diferență era că acum el își fixase gândirea asupra lucrurilor de sus și nu asupra celor de pe pământ. Domnul nostru Isus ne spune în mod clar că El n-are nicio apreciere față de cei căldicei (Apoc. 3:16). Dumnezeu caută dedicare totală în copiii Săi, căci numai cei care sunt devotați în întregime Lui pot împlini planul Său pe pământ. Dacă mulți dintre noi am fi fost la fel de lipsiți de entuziasm în studiile noastre, așa cum suntem în creștinismul nostru, n-am fi trecut nici măcar de școală primară. Sau iarăși, dacă un om ar fi la fel de lipsit de entuziasm în slujba lui, așa cum sunt mulți credincioși în slujirea lui Dumnezeu, ar fi fost concediat demult. Râvna se găsește din plin în activitățile pământești ale multor creștini, dar vai, cât de puțin se găsește în activitățile lor religioase! Ni se spune că atunci când împăratul Ezechia a lucrat cu toată inima, a izbutit (2 Cron. 31:21). Dar a venit ziua când, uitând de "lucrurile care sunt înainte", a lăsat-o moale. În acea zi L-a dezamăgit în mod tragic pe Domnul.

Prin vorbă și prin exemplu, Isus i-a îndemnat pe cei care aveau să-L urmeze să-și mențină privirea asupra țintei. El l-a avertizat pe un om care voia să-L urmeze că, oricine pune mâna pe plug și apoi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu (Luca 9:62). Însuși Isus "Și-a îndreptat fața hotărât" pentru a merge în direcția indicată de Tatăl Său (versetul 51). "Trebuie să Mă ocup de treburile Tatălui Meu" (traducerea NKJV) a fost atitudinea Lui neîncetată, și El n-a dorit niciun urmaș care nu era dispus să privească în aceeași direcție și să meargă pe același drum. Ucenicul lui Isus Cristos trebuie să aibă un singur scop în viață, și anume, să facă voia lui Dumnezeu și astfel să-L slăvească pe El. Toate lucrurile din viață - banii, poziția, căsătoria, slujba și tot restul - trebuie să fie făcute să slujească acestui scop. Toate trebuie să fie predate planului lui Dumnezeu. Numai atunci când adoptăm un astfel de mod de gândire, putem revendica promisiunea din Romani 8:28 pentru noi înșine. Fiindcă numai pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt aliniați planului Său, toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor.

Facem bine de asemenea să ne amintin că în veșnicie, acelora care au făcut voia lui Dumnezeu pe pământ le rămân lucrările în veac (1 Ioan 2:17). Toate celelalte vor fi distruse. Deci, haideți ca unica noastră țintă să fie facerea voii lui Dumnezeu. Așa cum a fost pentru Isus, să fie și pentru noi hrana noastră (Ioan 4:34). Omul după inima lui Dumnezeu este acela care dorește să împlinească toată voia Lui. Numai un astfel de om poate sluji în mod eficient generației sale, în ochii lui Dumnezeu (Fapte 13:22,36). Dumnezeu caută astfel de bărbați și femei în lume astăzi.