Epistola lui Pavel către creştinii din Efes e focalizată în jurul adevărului esenţial potrivit căruia credincioşii sunt una în Trupul lui Hristos. Hristos este Capul bisericii iar biserica este Trupul Lui (Efeseni 1:22,23). Fiecare credincios este un mădular al acestui Trup. Prima jumătate a epistolei către Efeseni tratează despre doctrina Trupului lui Hristos. A doua jumătate a epistolei tratează despre manifestarea practică a acestui adevăr. Şi iată cum începe cea de-a doua jumătate: "De aceea... să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii... (căci noi toţi aparţinem) unui singur trup" (Efeseni 4:1-4). Cu alte cuvinte, odată ce o persoană a înţeles şi a "văzut" acest adevăr al bisericii ca fiind Trupul lui Hristos, ea ar trebui să tânjească să umble în smerenie, în blândeţe, cu răbdare, cu îngăduinţă, în dragoste, unitate şi pace împreună cu fraţii credincioşi. Când un creştin nu umblă aşa, acest lucru arată că el n-a văzut Trupul lui Hristos.

Bisericii din Corint, Pavel îi scria: "Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui" (1 Corinteni 12:27). Într-adevăr, creştinii din Corint din primul secol erau numai o mică parte a grupării credincioşilor din trecut, prezent şi viitor, răspândiţi în lumea întreagă şi care constituie Trupul lui Hristos; dar, cu toate acestea, ei erau chemaţi să fie în Corint o expresie locală a acestui Trup. Aceasta este chemarea fiecărui grup de credincioşi din orice generaţie şi din orice loc. Este intenţia lui Dumnezeu ca fiecare părtăşie creştină, fie ea o biserică, o organizaţie sau o echipă de lucrători creştini, să fie o expresie vizibilă către lume a Trupului lui Hristos.

"Dacă piciorul spune: 'Nu sunt o parte a trupului pentru că nu sunt mână', acest lucru nu-l face mai puțin o parte a trupului. Și ce-ai gândi dacă ai auzi o ureche spunând: 'Eu nu fac parte din trup, fiindcă sunt doar o ureche și nu un ochi? Ar face-o acest lucru să fie mai puțin o parte din trup? Să presupunem că întregul trup ar fi un ochi - atunci cum ai auzi? Sau dacă întregul tău trup ar fi doar o ureche mare, cum ai putea să miroși ceva? Dar nu așa ne-a făcut Dumnezeu. El a făcut multe mădulare pentru trupul nostru și a pus fiecare mădular exact acolo unde vrea El. Ce lucru ciudat ar fi un trup dacă ar avea un singur mădular! Prin urmare, El a făcut mai multe mădulare, dar totuși este un singur trup" (1 Corinteni 12:15-20 - versiunea TLB din limba engleză).

Este întotdeauna dăunător să ne comparăm cu alții din Trupul lui Hristos - fie în mod favorabil, fie nefavorabil. Astfel de comparații pot duce la mândrie - sau la descurajare și invidie. Când laba piciorului începe să se compare cu mâna, ar putea spune: "Ei bine, nu am o parte atât de proeminentă în trup ca mâna. De obicei sunt acoperită cu șosete și încălțăminte, la capătul cel mai de jos al trupului, și abia observă cineva existența mea. Mâna, pe de altă parte, este observată de alții în fiecare zi. Este întotdeauna ocupată făcând ceva, în timp ce eu sunt inactivă de cele mai multe ori." Odată ce s-ar compara astfel, nu este decât un scurt pas înspre descurajare și dezvoltare a unui duh de nemulțumire împotriva lui Dumnezeu pentru că a făcut-o să fie labă a piciorului în loc de mână. Un astfel de duh îi determină pe mulți credincioși să-și îngroape talentul și să nu facă nimic pentru întărirea și pentru binele Trupului lui Hristos. Biserica lui Isus Hristos suferă astăzi din cauza mulțimilor de credincioși care își doresc să fi avut un dar spectaculos. Neavând un astfel de dar, ei decid să nu facă nimic.

Dacă am putea doar să vedem Trupul lui Hristos, nu ar fi absolut niciun loc pentru invidie. În corpul uman, piciorul nu are nicio problemă să fie doar un picior. Niciodată nu dorește să fie altceva decât picior și niciodată nu visează să devină mână. Este chiar mulțumit cu a fi picior. Știe că Dumnezeu nu a greșit în a-l face picior. Se bucură că este picior; se bucură în egală măsură când vede ce poate realiza mâna, deși își dă seama că n-ar putea realiza niciodată ceva similar. La fel va fi și cu toți cei care au "văzut" Trupul lui Hristos. Când ești invidios pe altul, când nu te poți bucura din toată inima văzând că un alt mădular este foarte folosit de Dumnezeu, este evident că nu ai înțeles deloc acest adevăr. Orice mădular care trăiește în comuniune strânsă cu Capul se va bucura atunci când un alt mădular al Trupului este onorat (1 Corinteni 12:26).

De asemenea, nu există loc pentru competiție între mădulare în Trupul lui Hristos. Cooperarea, nu concurența, este legea Trupului. Când vezi pe un altul care îndeplinește cu pricepere o anumită lucrare, și intenționezi să arăți altora că și tu poți face o treabă la fel de bine (dacă nu mai bine), atunci Sinele este, în mod evident, încă în centrul vieții tale. Dacă ai trăi în supunere față de Cap, nu ai fi niciodată în concurență cu cineva din trup. Te-ai concentra, în schimb, să-ți îndeplinești lucrarea ta specifică - și s-o îndeplinești bine. Dacă credem în înțelepciunea perfectă al lui Dumnezeu, vom recunoaște că Domnul știe mai bine ce dar să ne dea fiecăruia dintre noi. Atunci n-ar mai exista nicio nemulțumire, nicio descurajare și nicio tânjire invidioasă după darul altcuiva.

Există o diversitate stabilită de Dumnezeu în Trupul lui Hristos. Dumnezeu folosește temperamentele noastre diferite și darurile noastre diverse pentru a prezenta lumii o imagine echilibrată a lui Hristos. De unii singuri, fiecare dintre noi poate prezenta în cel mai bun caz doar o imagine distorsionată și dezechilibrată a lui Hristos. Orice slujire a unei singure persoane, luată de una singură, nu poate produce decât creștini dezechilibrați. Cât de recunoscători trebuie să fim că există alții în Trup care au accentuări diferite și temperamente diferite.