Biserica este Trupul lui Hristos și nu doar un grup de credincioși care se adună împreună în fiecare săptămână. Trebuie atunci să ne asigurăm că noi zidim acest Trup și nu doar un "grup creștin religios". Orice om poate organiza un grup religios. Însă, pentru a zidi Trupul lui Hristos este nevoie de har și de o ungere de la Dumnezeu - și pentru aceasta trebuie să ne lepădăm de noi înșine, să murim față de noi zilnic și să fim umpluți cu Duhul Sfânt.

Israeliții sub vechiul legământ erau o congregație, nu un trup. Multe biserici mari de astăzi sunt de asemenea congregații și nu trup. Unele biserici mai mici, de casă, sunt puțin mai bune - ele sunt cluburi, dar nu trup. Însă Isus Își zidește Trupul.

Primul trup al lui Hristos a fost văzut de oameni așezat într-o iesle (într-un jgheab pentru vite). Ocara acestei nașteri umilitoare a fost semnul prin care a fost identificat trupul lui Hristos de păstori (vezi Luca 2:12). Apoi din nou, trupul lui Hristos a atârnat în cele din urmă pe crucea unui criminal, la Calvar. De la naștere până la moarte, primul trup al lui Hristos a fost caracterizat prin ocară din partea lumii seculare, precum și din partea lumii religioase.

Orice expresie adevărată a trupului lui Hristos astăzi va suferi aceeași ocară din partea lumii și din partea creștinismului babilonian. Dacă biserica noastră locală nu are un astfel de acoperământ al 'ocării lui Hristos' asupra ei, este posibil ca noi să fii devenit compromițători și să nu fi ieșit "afară din tabăra Babilonului" (Evrei 13:13). Există însă o mare diferență între ocara lui Hristos și orice altă ocară, care este rezultatul propriului nostru păcat, al nechibzuinței noastre sau stării noastre de căldicel. Nu trebuie să confundăm pe una cu cealaltă.

Este scris despre Domnul Isus că "înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă..... A fost disprețuit și nebăgat în seamă" (Isaia 53:2, 3). Slava Lui se afla în viața Sa interioară - plină de har și de adevăr - care era ascunsă de majoritatea oamenilor (Ioan 1:14). Bisericile noastre locale de asemenea nu trebuie să fie atractive - nici pentru lume, nici pentru creștinismul babilonian. Biserica trebuie să fie atractivă doar pentru cei care vin în căutarea unei vieți evlavioase. Cortul întâlnirii avea perdele frumoase în interior. Dar acoperământul exterior era din piei de berbec de culoare maro închis, acoperite cu praf. Toată frumusețea era pe perdelele din interior, înăuntrul cortului. Mireasa lui Hristos, de asemenea, este"plină de strălucire în viața interioară" (Psalmul 45:13). Și, "peste slava ei interioară va fi un acoperământ (de ocară)" (Isaia 4:5).

Acesta este punctul în care conducătorii bisericii au o mare responsabilitate. Modul în care conduc biserica înainte va determina dacă biserica va fi ca Isus - care n-a fost privit cu considerație de oameni - sau dacă va fi lăudată și onorată de lume. Dacă vom căuta laude din partea lumii sau de la alți creștini firești sau sufletești, atunci cu siguranță vom sfârși zidind Babilonul. Când devenim populari și acceptați de lumea creștină în general, putem fi siguri că am ratat cu totul urmele lui Isus.

Isus a spus: "Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi" (Matei 5:11,12). Irod și soldații săi erau dornici să ucidă acel prim trup al lui Hristos, pruncul Isus, acum 2000 de ani. Și, în multe locuri astăzi, mulți sunt dornici să distrugă începuturile Trupului lui Hristos. Iosif a ocrotit acel trup, fiind sensibil la vocea lui Dumnezeu și ascultând repede de ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă (Matei 2:13-15). Noi, care avem responsabilitate în biserica lui Hristos, trebuie să fim "ascultători" ca și Iosif - ascultând ceea ce ne vorbește Duhul Sfânt și păzind cu promptitudine ceea ce ne-a spus. Dacă nu ascultăm și punem în practică, atunci Trupul lui Hristos din localitatea noastră va suferi pierderi într-un anume fel - și se poate să fim considerați răspunzători pentru asta în ziua de pe urmă. Trebuie să ne luăm în serios responsabilitatea în această chestiune, căci trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu pentru fiecare suflet încredințat grijii noastre (Evrei 13:17).