„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă” (Matei 7:6). Ce înseamnă aceasta? A mai fost o situație în care Isus a dat o afirmație similară atunci când S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului (Matei 15:21-28). Când a ajuns în Tir, o femeie a venit să ceară ajutor pentru fiica ei, care era posedată de demoni. Isus S-a întors și a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței” (Matei 15:26). Unii oameni și-au pus întrebări cu privire la această afirmație.

O numea Isus câine pe acea femeie? Ai merge pe jos 150 de kilometri ca să ajuți o singură persoană, ca să nu mai vorbim de o persoană pe care o disprețuiești? Cât timp durează să mergi pe jos 150 de kilometri? Ar dura cel puțin două zile. Acolo vedem intensitatea dragostei lui Cristos pentru ea. Știind cât de profund o iubea El, vedem că Domnul o testa pentru a vedea dacă era dispusă să ia o poziție umilă, recunoscând că nu merită nimic de la Dumnezeu. Când ea a spus: „Este în regulă. Sunt un câine, dar pot lua firimiturile care cad de la masă?”, Isus a spus: „O, femeie, mare este credința ta!” Doar de două ori a spus Isus acest lucru cuiva, și ambele dăți S-a adresat unor persoane care nu erau evrei. Isus i-a adresat acest lucru odată unui centurion roman, iar cealaltă dată acestei femei siro-feniciene. Priviți cât de mult a apreciat-o!

Trebuie să înțelegem că atunci când Isus vorbește despre câini și porci în Scriptură, El nu disprețuiește oamenii. El recunoaște că noi nu merităm nimic de la Dumnezeu. Oricine crede: „Eu merit ca Dumnezeu să facă ceva pentru mine”, nu a înțeles poziția omului înaintea lui Dumnezeu. Singurul lucru pe care tu și cu mine îl merităm este iadul. Dacă mergem la Dumnezeu și spunem: „Doamne, dă-ne ce merităm”, atunci El ar trebui să ne dea iadul. Orice lucru mai bun decât atât este harul lui Dumnezeu. Atunci când realizăm acest lucru, vom vedea că primim multe lucruri pe care nu le merităm de la Dumnezeu. Dar majoritatea oamenilor nu recunosc această poziție.

Așadar, când vedem o afirmație ca aceasta, nu e vorba de faptul că ar trebui să tratăm pe cineva ca pe câini sau ca pe porci. Suntem cu toții păcătoși. Fiecare persoană este păcătoasă. Unii dintre noi suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, având păcatele iertate, iar alții sunt încă în păcatele lor, dar practic suntem cu toții păcătoși de la bun început, pentru că am moștenit asta de la Adam. Deci nu există niciun motiv pentru ca un om să creadă că este mai bun decât altul sau să privească de sus pe cineva, ca pe un câine sau un porc.

Când Isus a spus: „Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte”, El a vrut să spună: „Nu dați oamenilor ceva ce ei nu apreciază”. Tot ce își dorește un câine este un os. El nu își dorește ceva sfânt. Când o ființă umană este mai interesată de lucrurile materiale de pe pământ decât de Dumnezeu, există un sens în care nu este mai bună decât un animal. Pentru ce trăiești? Trăiești doar pentru a crește copii, a avea relații intime, a dormi și a mânca mâncare bună? Ei bine, de aceste lucruri sunt interesate și toate animalele! Animalele sunt întotdeauna interesate de lucrurile pământești. Câinii privesc mereu în jos, spre pământ. La fel și porcii. Nu vezi niciodată un câine sau un porc privind spre cer. Animalele privesc mereu în jos, spre lucrurile pământești, și acesta este sensul cuvântului „câini” aici - înseamnă „oameni ale căror minți sunt ațintite asupra lucrurilor pământești”.

Un creștin adevărat are capul ridicat. El privește spre lucrurile de sus. Pentru oamenii care nu sunt interesați de lucrurile de sus, este inutil să le dai ceea ce este sfânt. Este ca și cum ai arunca mărgăritare înaintea porcilor. Nevoia porcilor este să aibă multă mocirlă (lături). Asta le place să mănânce, așa că este inutil să le dai ceea ce este sfânt. Isus vorbește despre Predica de pe Munte - învățătura Predicii de pe Munte nu este destinată necredincioșilor. Aceasta este ideea din Matei 7:6: Să nu dați acest mesaj celor care nu sunt născuți din nou, pentru că nu-l pot aprecia. Trebuie să ne dăm seama ce adevăr putem da fiecărei persoane. Asta spune Cristos în acest verset.

Ceea ce trebuie să audă oamenii care nu sunt născuți din nou este mesajul pocăinței. Trebuie să știe că sunt păcătoși. Trebuie să știe că merită iadul. Trebuie să știe că sunt pierduți, separați de Dumnezeu și se îndreaptă spre un destin veșnic în iad. Acesta este mesajul pe care trebuie să-l audă necreștinii și chiar oamenii născuți în familii creștine (care nu sunt născuți din nou, care nu au intrat într-o legătură vie cu Cristos).

Fiecare ființă umană, dacă nu-I acordă lui Dumnezeu primul loc în viața sa, este de fapt ca un animal. Un animal nu are niciun interes pentru Dumnezeu, niciun interes pentru rugăciune, niciun interes să audă ce are Dumnezeu de spus. Când ai o ființă umană care trăiește pe Pământ și nu are niciun interes pentru rugăciune, niciun interes pentru Dumnezeu și pentru a auzi ce are Dumnezeu să-i spună, acea ființă umană nu este mai bună decât un animal. Un animal este interesat de sex. Când omul este interesat în primul rând de sex, este ca un animal. Fiecare animal este interesat de sex și mâncare, iar când ființele umane sunt interesate doar de mâncare, de relații intime, de somn și de a avea copii, sunt exact ca animalele. Dar a existat o diferență când Dumnezeu l-a creat pe Adam. L-a creat pe Adam din aceeași țărână pe care a folosit-o pentru a face porcii, câinii și toate animalele. Este exact aceeași țărână.

Dacă te uiți la organele interne ale câinilor și porcilor, vezi că există o mare asemănare între organele interne ale omului și organele interne ale acestor animale. Deci, ceea ce spunea Domnul este că, din punct de vedere fizic, amândoi sunt făcuți din același material. Și de aceea Dumnezeu a creat atât animalele, cât și omul în ziua a șasea. În prima parte a zilei a șasea, El a creat animalele, iar în a doua parte a zilei a șasea, l-a creat pe om. Dar a existat o mare diferență în privința animalelor: Dumnezeu nu a suflat asupra lor. Ele aveau automat suflare când au fost create din țărână, dar imediat ce omul a fost creat, Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viață și acesta a devenit un suflet viu (Geneza 2:7). Acesta a fost lucrul care l-a distins imediat pe om de animale - suflarea lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu nu ar fi suflat în Adam, acesta ar fi putut arăta ca un om, dar ar fi fost ca un animal. Dar în momentul în care Dumnezeu a suflat în el, el a devenit un suflet viu. A devenit o ființă eternă, spre deosebire de animale, care nu sunt eterne. Când un animal moare, acesta devine doar țărână. Dar când Dumnezeu a suflat în om și omul a devenit un suflet viu, el a devenit o ființă eternă în acel moment. A devenit o ființă eternă răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. Nu avea viață veșnică, deoarece viața veșnică se referă la o viață care nu a avut început și numai Dumnezeu o are. Dar noi putem primi acea viață veșnică atunci când ne pocăim de păcatele noastre și venim la Cristos și Îl primim ca Domn și Mântuitor al nostru. Atunci vom avea viață veșnică. Altfel, suntem doar ființe eterne care merg în iad și locuiesc acolo pentru veșnicie, separate de Dumnezeu.

Ceea ce spune Domnul este că există două categorii distincte de oameni pe acest pământ. Există oameni care trăiesc exact ca animalele (precum câinii și porcii) și există oameni care realizează că trebuie să fie copii ai lui Dumnezeu și că Dumnezeu i-a făcut ființe eterne răspunzătoare înaintea Lui. Când Dumnezeu a suflat în om, acesta era făcut din țărână, dar avea și o conștiință care îl făcea conștient de faptul că este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru acțiunile și cuvintele sale. Animalele nu au conștiință. Nu au niciun sentiment de vinovăție atunci când fac ceva greșit, în timp ce omul (chiar dacă este un barbar complet analfabet, dintr-o junglă) are un sentiment de vinovăție pentru că are conștiință.

Chiar și barbarii din junglă se apleacă și se închină - poate la o piatră, la o stâncă sau la soare, de exemplu. Au o oarecare conștiență că există un Creator, există o Ființă eternă față de care sunt răspunzători. Nu găsești nicăieri un câine religios, o maimuță sau un porc religios. De ce chiar și barbarii au acest sentiment al conștienței că există o Ființă eternă față de care sunt răspunzători? Asta pentru că au o conștiință. Fiecare om are o conștiință și asta îl diferențiază pe om de porci, de câini și de alte animale.