Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva lucruri cu privire la schimbul divin care a avut loc pe crucea de la Calvar - Ce a devenit Isus pentru noi și ceea ce putem deveni noi acum în El ca rezultat. Vom privi la trei aspecte.

1. Cristos a devenit păcat pentru noi, ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5:21).

Acesta este adevărul glorios al justificării prin credință - un dar fără plată al lui Dumnezeu pentru cei care au suficientă umilință încât să recunoască faptul că nu pot deveni niciodată îndeajuns de drepți pentru a corespunde standardelor lui Dumnezeu. Domnul Isus nu doar că a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre, ci efectiv a devenit păcat. Nu putem înțelege pe deplin cât de groaznică a fost această experiență pentru Isus, fiindcă, din păcate, ne-am familiarizat cu păcatul precum un porc cu murdăria. Pentru a înțelege câtuși de puțin repulsia pe care a avut-o Isus pentru păcat, gândește-te la a sări într-o fosă septică plină, și a rămâne permanent îmbibat cu murdăria și mizeria din ea. Aceasta ne oferă o imagine slabă a profunzimii dragostei Sale pentru noi, care L-a făcut să devină ceea ce El ura, pentru ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El. Neprihănirea lui Dumnezeu este atât de înaltă față de neprihănirea celui mai sfânt om de pe pământ, precum cerul este deasupra pământului. Îngerii care sunt fără păcat nu pot privi fața lui Dumnezeu (Isaia 6:2,3). Dar noi putem, fiindcă noi suntem în Cristos. Când vedem grozăvia păcatului, vom începe să urâm acel lucru care L-a răstignit pe Domnul Isus. Și, când vedem ce am devenit în Cristos, ne vom bucura în acceptarea noastră perfectă înaintea lui Dumnezeu.

2. Cristos a devenit sărac pentru ca noi să fim îmbogățiți (2 Corinteni 8:9).

Contextul acestui verset arată că vorbește despre sărăcie materială și bogății materiale. Cristos a fost odată bogat, ne spune versetul. Ce înseamnă "să fii bogat"? A fi bogat nu înseamnă să ai mulți bani și multe proprietăți, ci mai degrabă să avem îndeajuns pentru nevoile noastre și ceva în plus pentru a-i ajuta și a-i binecuvânta pe alții. Aceasta este ceea ce dorește Dumnezeu să avem cu toții. A fi bogat este descris în Apocalipsa 3:17 ca "a nu duce lipsă de nimic". Așa este Dumnezeu bogat. El nu are argint sau aur sau un cont bancar sau chiar un portofel. Dar El nu duce lipsă de nimic. Isus, când era pe pământ, era de asemenea bogat în acest fel. El putea hrăni 5000 de bărbați în afară de femei și de copii. Doar un om bogat ar putea face așa ceva astăzi. El avea bani pentru a-Și plăti impozitele. Singura diferență era că, în timp ce oamenii scot bani din conturile lor bancare pentru a-și plăti impozitele, El i-a luat din gura unui pește. Domnul Isus avea bani îndeajuns pentru a da săracilor (Ioan 13:29). El nu era sărac pe pământ, căci "nu ducea lipsă de nimic". Însă a devenit sărac pe cruce. Cel mai sărac cerșetor pe care l-am văzut are măcar niște zdrențe pe el. Isus nu a avut nici măcar asta când a fost răstignit. A fost cu adevărat sărac când a murit. De ce a devenit sărac la cruce? Pentru ca noi să fim îmbogățiți - ca noi "să nu ducem lipsă de nimic" în orice moment al vieții noastre. Dumnezeu nu a promis să ne dea tot ce vrem. Chiar și părinții înțelepți nu le oferă copiilor lor tot ce vor. Dar El a promis că ne va satisface toate nevoile (Filipeni 4:19). Dacă vom căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, vom avea întotdeauna tot ce ne trebuie pentru viața pe acest pământ (2 Petru 1:4).

3. Cristos a devenit blestem pentru noi pentru ca noi să putem primi binecuvântarea lui Avraam (promisiunea Duhului Sfânt) (Galateni 3:13,14).

Blestemul pentru nepăzirea Legii este descris în Deuteronomul 28:15-68 - confuzie, boli incurabile, ciume, eșec constant, orbire, nebunie, a fi exploatat de alții, copii pierduți în fața inamicului (Satan), sărăcie totală etc. Niciunul dintre aceste lucruri nu este pentru noi, fiindcă Domnul Isus a devenit blestem pentru noi. Rețineți însă că binecuvântarea ce ne este promisă în schimb nu este binecuvântarea Legii (descrisă în Deuteronomul 28:1-14), constând în mulți bani și mulți copii, ci mai degrabă binecuvântarea lui Avraam (descrisă în Geneza 12:2,3), care este practic astfel: Domnul ne binecuvintează și ne face o binecuvântare pentru fiecare persoană pe care o întâlnim pe tot parcursul vieții noastre. Aceasta este binecuvântarea care vine prin umplerea cu Duhul Sfânt - un izvor de apă care țâșnește în noi și ne binecuvintează (Ioan 4:14), iar apoi râuri de apă care curg prin noi și-i binecuvintează pe alții (Ioan 7:37-39). Promisiunea Domnului chiar și pentru cel mai rău păcătos este că: "După cum ai fost un blestem în vremurile trecute, poți fi o binecuvântare în vremurile care vor veni" (Memorează această promisiune minunată din Zaharia 8:13).

Cred că este voia lui Dumnezeu să te facă o binecuvântare pentru fiecare persoană pe care o întâlnești oriunde ai locui. Cu toate acestea, trebuie să-L crezi pe Dumnezeu pentru ca acest lucru să aibă loc. Crede că nicio parte a blestemului nu te poate atinge. Satan a fost biruit pe cruce. Așadar, el nu are niciun drept asupra vreunei părți a vieții tale. Mărturisește aceste adevăruri cu gura ta și fii un biruitor în toate zilele vieții tale. Fiecare binecuvântare a lui Dumnezeu poate deveni a noastră numai pe măsură ce credem și o revendicăm prin credință. De asemenea, trebuie să mărturisim cu gura noastră că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Cu inima, omul crede. Dar cu gura, mărturisim salvarea și eliberarea (Romani 10:10). În acest fel ("prin cuvântul mărturisirii noastre"), biruim și acuzațiile lui Satan împotriva noastră (Apocalipsa 12:11).