Înainte ca Hristos să Se întoarcă, va fi o proclamare a acestei Evanghelii a Împărăției care va ajunge în întreaga lume (Matei 24:14).

Ce este Evanghelia Împărăției? Romani 14:17 ne învață clar că este o Evanghelie a neprihănirii în Duhul Sfânt, a păcii în Duhul Sfânt și a bucuriei în Duhul Sfânt. Sunt foarte puțini oameni care proclamă această Evanghelie. Majoritatea oamenilor proclamă doar iertarea păcatelor, care este un prim pas foarte bun.

Pentru mine, este ca și curățirea unui pahar. Dacă băiețelul meu vine la mine și îmi spune: „Tati, poți să-mi dai un pahar cu lapte?”, iar el îmi dă un pahar murdar (o imagine a inimii noastre), eu întâi curăț paharul. Nu aș turna lapte în paharul acela murdar. Aș lua acel pahar și l-aș curăța bine. Dar apoi, care este scopul acestei curățiri? Nu-i dau un pahar gol! Îl umplu cu lapte și apoi i-l dau.

În același fel, când venim la Hristos, primul lucru pe care Îl face El este să ne curețe inima, la fel ca la curățirea interiorului paharului. Dar o lasă oare El așa? Nu! El o umple cu neprihănirea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu și bucuria lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Aceasta este Evanghelia. Dacă doar oferim adevărul că Hristos va curăți inima și va curăți paharul, le oferim oamenilor un pahar gol și din acest motiv atât de mulți creștini sunt însetați. Ei nu sunt satisfăcuți, căci merg pretutindeni cu un pahar gol care poate fi într-adevăr curat, dar este gol. Ce folos să-i dau fiului meu un pahar gol și curat, spunând: „Fiule, mi-ai dat un pahar murdar, iată-l, curat”. Dacă asta este tot ce ne dă Dumnezeu, va fi frustrant. Fiul meu ar spune: „Hei tată, eu voiam niște lapte”.

Ești flămând și însetat după neprihănire? Necazul este că mulți creștini nu sunt flămânzi și însetați după neprihănire, de aceea merg pretutindeni cu un pahar curat și gol.

Diferența dintre vechiul legământ și noul legământ poate fi reprezentată astfel: darul Duhului Sfânt, care aduce Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, așa cum era dat unui credincios din vechiul legământ, era ca un pahar care este pus cu capul în jos pe o masă. Și torni apă dintr-un ulcior peste pahar. Aceasta este imaginea revărsării Duhului Sfânt. Așa era în vremurile Vechiului Testament. Apa curgea; Duhul Sfânt era peste oameni și Se revărsa în jurul lor, și binecuvânta probabil mii și milioane de oameni. În pustie erau două milioane de oameni pe care i-a condus Moise, slujitorul uns al lui Dumnezeu. Dar interiorul inimii lui Moise era murdar. El nu putea birui mânia. În ciuda mâniei lui, binecuvântarea s-a revărsat de la el pentru a binecuvânta mulțimile.

Așa a fost cu David, cu Samson, cu Ghedeon și cu atât de mulți alți oameni din Vechiul Testament. Duhul lui Dumnezeu era peste ei. Chiar și mărețul Ioan Botezătorul, care a avut Duhul lui Dumnezeu peste el din pântecele mamei sale, a avut îndoieli cu privire la Hristos când a fost închis. El a întrebat dacă Isus era cu adevărat Mesia, chiar dacă auzise o voce din cer. El a avut necredință pentru că interiorul paharului său nu era plin de credință.

Dar în ziua Cincizecimii, Domnul a întors paharul cu capul în sus și a turnat Duhul Sfânt în pahar, care este inima. De atunci, nu numai că Se revarsă și binecuvintează oamenii, ca în Vechiul Testament, ci mult mai mult decât atât în Noul Testament. Se revarsă din interiorul ființei. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu care se revarsă din interiorul nostru. Aceasta este împărăția despre care Isus a prorocit că va veni în ziua Cincizecimii. De aceea, în ultima zi a marii sărbători din Ierusalim, Isus a spus: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:38). Acest lucru nu s-ar fi întâmplat și nu s-ar fi putut întâmpla înainte de ziua Cincizecimii. Din acest motiv spune în Ioan 7:39: „Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Hristos a trebuit să moară, să învieze și să prezinte sângele Său înaintea Tatălui. Numai atunci, inimile oamenilor puteau fi curățite. Sângele taurilor și al țapilor nu a putut niciodată curăți inimile oamenilor, și din acest motiv Dumnezeu nu a putut pune Duhul Sfânt în oameni. Împărăția lui Dumnezeu nu putea intra în interiorul oamenilor în vremurile Vechiului Testament. Dar acum, după ce Hristos Și-a vărsat sângele și S-a înălțat la Tatăl, orice păcat al nostru poate fi curățit dacă îl mărturisim Domnului.

Așa că Dumnezeu întoarce paharul cu capul în sus și ne curăță în sângele lui Hristos, și revarsă mai întâi Duhul Sfânt în noi astfel încât El să ne întărească să facem voia lui Dumnezeu. Apoi, viața Lui curge din noi în cuvinte și fapte, astfel încât să-i putem conduce și pe alți oameni să facă voia lui Dumnezeu, așa cum am făcut-o noi înșine.

Duhul Sfânt curge din ființa noastră cea mai lăuntrică. Dacă Duhul nu curge din ființa noastră lăuntrică, atunci lucrarea este una de tip vechi testamental, din vechiul legământ.