Observăm o frază în Evanghelia după Matei pe care n-o întâlnim în nici o altă parte - "Împărăţia cerurilor". Apare de 31 de ori în această evanghelie. Din moment ce Duhul Sfânt a insuflat această carte, trebuie să fi fost un motiv pentru care El a folosit această expresie atât de des aici. Ioan Botezătorul a venit predicând, spunând: "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape" (3:2 ). După ce a trecut vremea lui, Isus a predicat exact acelaşi mesaj în 4:17. Când a început să rostească Predica de pe munte, cele dintâi cuvinte pe care le-a spus El au fost: "Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!" (5:3). Astfel observăm un accent pe "cer" chiar de la începutul Noului Testament. Cuvântul "cer" este menţionat de 17 ori numai în Predica de pe munte.

Vechiul legământ, pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel, se referea la o împărăţie pe acest pământ. Lui Israel i-a fost dat pământul Canaanului şi i s-a promis prosperitate materială, vindecare fizică şi alte beneficii pământeşti. Mai târziu, ei au avut un împărat pământesc, bogăţii pământeşti şi alte binecuvântări pământeşti. Dar Isus, a venit ca să-l ridice pe om spre un cu totul alt tărâm - cerul. Deci, atunci când citim Noul Testament, trebuie să ne amintim că vestea bună aici este în primul rând despre cer, şi nu despre pământ. Dacă vom înţelege asta, ne va scuti de multă confuzie care se găsește în creştinătatea de azi.

Noi spunem că suntem "salvaţi". Aceasta este o expresie foarte des întâlnită între credincioşi. Dar de la ce suntem noi "salvaţi"? Am fost noi oare salvaţi de la căile noastre lumeşti, sau ne-a fost iertat doar păcatul? Am fost noi salvaţi de interesul pentru lucrurile lumii, de felul lumesc de a privi oamenii şi circumstanţele, de modul lumesc de comportament?

Noul legământ este evanghelia Împărăţiei cerurilor. Mulţi oameni sunt dornici să devină cetăţeni ai Statelor Unite ale Americii, deoarece SUA este un loc foarte atractiv în care să locuieşti. Dar nimeni nu ar fi interesat să devină cetăţean al unui stat mai puţin avansat din Africa. Cum se face atunci că doar câţiva din lume doresc să devină cetăţeni ai celui mai atractiv loc dintre toate - cerul? Asta deoarece ei n-au văzut adevărata glorie a cetăţeniei cereşti. Şi asta pentru că evanghelia nu a fost predicată corespunzător. În consecinţă, vom găsi o multitudine de "aşa-zişi credincioşi" care stau în biserică, dar care nu sunt interesaţi de Împărăţia cerurilor. Ei doresc să meargă în cer când vor muri, dar nu doresc Împărăţia cerurilor acum.

Termenul "împărăţie" nu este un cuvânt pe care noi să îl înţelegem foarte clar azi, deoarece avem doar câţiva regi care împărățesc acum, faţă de primul secol. Cuvântul echivalent pe care îl utilizăm astăzi este "guvern". Vorbim despre guvernul Indiei, şi nu despre "împărăția Indiei".

Împărăţia cerurilor înseamnă guvernul cerurilor, adică semnifică faptul că Dumnezeu guvernează viaţa ta. Când locuieşti în India, trebuie să trăieşti după regulile Guvernului Indiei. Dacă vii în Împărăţia cerurilor, trebuie să trăieşti după regulile guvernului cerurilor. Ţi-ai schimbat tu cetăţenia de pe pământ la cer?

Salvarea înseamnă să fii salvat din împărăţia pământească în împărăţia cerească. Dar salvarea multor credincioşi nu a mers atât de departe. Ei vor doar să meargă în cer după ce mor, dar ei nu doresc regulile cerului în vieţilor lor acum. Ei doresc să trăiască ca cetăţeni cu drepturi depline ai acestui pământ. De aceea viaţa lor de creştini este atât de superficială.

Există un alt cuvânt utilizat în Matei, pe care nu-l întâlnim în nicio altă evanghelie. Este vorba de cuvântul "biserica". Apare de trei ori, prima dată în Matei 16:18 şi de două ori în Matei 18:17. Aşezaţi acest cuvânt lângă fraza pe care am avut-o în vedere până acum, şi vom vedea că biserica a fost creată să fie Împărăţia cerurilor aici pe pământ. În ceruri toţi trăiesc sub guvernul cerurilor, după regulile lui Dumnezeu. Dar aici pe pământ este diferit. Fiecare îşi conduce propria lui viaţă. În mijlocul unor astfel de oameni, Dumnezeu are un grup de oameni care nu îşi conduc singuri vieţile. Ei trăiesc sub conducerea guvernului cerurilor. Aceasta este biserica.

Trăiesc bisericile din lume sub autoritatea absolută a guvernului cerului? Nu. Aceasta mi-a întristat inima mulţi ani. Sper că şi inima ta a a fost întristată. Nu îi învinuiesc pe alţii. Nu spun "ei sunt aşa", ci spun "noi suntem aşa". Noi suntem biserica şi noi am eşuat să arătăm lumii binecuvântarea de a trăi sub conducerea stăpânirii cereşti. Aşa că mă rog: "Doamne, iartă-ne pentru eşecul nostru. Ajută-ne să arătăm lumii ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu."