“Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare (a zorilor), a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei” (Proverbe 4:18).

Aceasta este cu adevărat o promisiune a Noului Legământ. Știm că un om este neprihănit doar atunci când vine la credința în Cristos, când păcatele îi sunt iertate și este declarat neprihănit de către Dumnezeu, îndreptățit prin neprihănirea lui Cristos cu care este îmbrăcat. Dar apoi, nu este voia lui Dumnezeu ca viața lui să fie doar ca răsăritul soarelui. Este spus: “Dar cărarea celor neprihăniţi este ca răsăritul soarelui…” Știți că atunci când răsare soarele, este lumină, dar soarele încă nu se află în punctul în care strălucește cel mai tare. Gândiți-vă la soarele care răsare pe cer; această lumină strălucește tot mai tare și mai tare până ajunge la poziția de la amiază, când are o strălucire perfectă. Putem spune că umbrele scad pe măsură ce răsare soarele; umbra vieții sinelui nostru continuă să scadă, să scadă, să scadă, și, în final, soarele este deasupra capului, unde umbra dispare cu totul. Iar aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Din momentul în care ne naștem din nou, nu este voia lui Dumnezeu ca vreun copil al Său să aibă o experiență cu suișuri și coborâșuri.

Acum, majoritatea creștinilor au o experiență cu suișuri și coborâșuri, iar când auzim că alți oameni au experiențe cu suișuri și coborâșuri, și câte un predicator are o astfel de experiență, atunci suntem mângâiați în starea noastră înfrântă. Ne luăm standardul de la vreun credincios firesc sau de la vreun predicator firesc în loc să ne bazăm pe cuvântul lui Dumnezeu care spune faptul că, cărarea celor neprihăniți nu este cu suișuri și coborâșuri. Ea nu este luminoasă și apoi întunecată, apoi din nou luminoasă și apoi din nou întunecată. Pe vârful muntelui, apoi jos în vale. Lăudându-L pe Domnul și bucurându-ne, apoi mohorâți și nefericiți a doua zi. Dacă aceasta este experiența noastră, vreau doar să spun că aceasta nu este voia lui Dumnezeu. Asta nu este cărarea celor neprihăniți. Dacă o persoană merge pe această cale, putem spune clar că nu merge pe cărarea celor neprihăniți.

Cărarea celor neprihăniți este numită, în Noul Testament, “Calea cea Nouă și Vie”. Nu este o doctrină pe care s-o înțelegem; este calea celor neprihăniți. Acum, auzim de oameni care cred în Calea cea Nouă și Vie. Am primit o scrisoare săptămâna aceasta despre cineva care a vorbit despre “frați și surori de pe Calea cea Nouă și Vie”. Ce este un frate sau o soră de pe Calea cea Nouă și Vie? Nu este cineva care stă în Biserica Christian Fellowship. Nu este cineva care înțelege doctrina, ci este cineva care nu merge în suișuri și coborâșuri. O persoană care merge în suișuri și coborâșuri nu este pe Calea cea Nouă și Vie; aceasta este vechea cale moartă. Calea cea Nouă și Vie are o strălucire a luminii care merge mereu crescând. Aceasta este SINGURA Cale Nouă și Vie despre care vorbește Noul Testament - calea celor neprihăniți. Această chestiune “de a cădea în vale” dovedește doar că am înțeles doctrina, dar nu am ajuns deloc pe calea propriu-zisă.

Calea celor neprihăniți este ca răsăritul soarelui care strălucește din ce în ce mai puternic; iar soarele nu merge înainte și înapoi. Nu se răzgândește brusc. Pur și simplu continuă să înainteze neîncetat, iar aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră, frați și surori. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca lucrurile să devină din ce în ce mai bune și din ce în ce mai bune. Asta înseamnă că primesc din ce în ce mai multă lumină asupra a ceea ce există în firea mea. Primesc lumină asupra a ceea ce există în firea mea acum, ceva ce nu știam acum 6 luni. Dacă nu ne aflăm în această stare, nu suntem pe calea celor neprihăniți. Haideți să învățăm asta foarte clar, ca să nu ne amăgim singuri doar înțelegând o doctrină. Nu, ci este calea pe care lumina devine din ce în ce mai strălucitoare, pe care primesc din ce în ce mai multă lumină asupra firii mele. Sau, după cum spune 1 Ioan 1:7: “Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină...” Dumnezeu este lumină, iar dacă umblu în acea lumină, cu cât mă apropii mai mult de Dumnezeu, lumina devine din ce în ce mai strălucitoare. Asta înseamnă că primesc din ce în ce mai multă lumină asupra a ceea ce locuiește în firea mea. Am puterea să dau la moarte tot mai multe lucruri din viața mea, și devin mai înțelept. Așa creștea Isus în înțelepciune: a umblat pe Calea cea Nouă și Vie. În Luca 2:52 spune că Domnul Isus creștea în înțelepciune. Și asta spune Solomon aici (în Proverbe 4:18), insuflat de Duhul Sfânt.

În 2 Corinteni 3:18 spune că Duhul Sfânt ne arată slava lui Isus. Acea slavă este o lumină, și devine din ce în ce mai strălucitoare în viața noastră pe măsură ce Duhul Sfânt ne transformă în aceeași asemănare a lui Isus, din slavă în slavă. Proverbe 4:18 este versetul din Vechiul Testament care corespunde cu 2 Corinteni 3:18. Dacă vreți să înțelegeți acest verset, trebuie să deschideți la versetul corespunzător din Noul Testament, 2 Corinteni 3:18, și să vedeți acolo: “...din slavă în slavă, în slavă, în slavă”.

Vă dorim tuturor un an 2026 foarte binecuvântat - pe măsură ce Duhul Sfânt vă transformă în asemănarea lui Isus, din slavă în slavă.