Vreau să vă arăt ceva cu privire la slujba profetică. Când Elisei a vrut să afle voia lui Dumnezeu pentru a putea proroci, a chemat pe cineva care să cânte la harpă (2 Împărați 3:15). Pe măsură ce muzicianul a început să cânte, mâna Domnului a venit peste Elisei și a prorocit cu putere. Vedem aici puterea muzicii duhovnicești.

Și eu mă pot gândi la numeroase momente din viața mea când, în timpul unor momente de laudă și închinare duminica dimineața, mâna Domnului a venit peste mine și mi-a dat un cuvânt pe care nu-l aveam înainte de întâlnire. A fost putere în acea muzică unsă, care a adus duhul prorociei peste Elisei.

Chiar și prorocii au nevoie câteodată de ajutorul muzicienilor. De aceea cei care conduc muzica trebuie să fie unși. Nu trebuie să fie doar buni cântăreți. Trebuie să fie unși și să aibă un cuget bun. David a numit cântăreți și muzicieni, și aceștia trebuiau să fie unși. Unul dintre liderii de muzică, Asaf, a scris 12 psalmi minunați (Psalmii 50, 73-83). Doi dintre liderii de muzică erau numiți văzători (proroci) - Heman (1 Cronici 25:5) și Iedutun (2 Cronici 35:15).

Deci, Dumnezeu are nevoie de muzicieni unși care să-i încurajeze și să-i sprijine pe prorocii unși. Așa este zidită biserica. Unii dintre voi poate nu sunteți chemați să fiți proroci, ci muzicieni. Fiți muzicieni unși! Nu cred că Elisei ar fi fost insuflat în acea zi, dacă cel ce cânta la harpă ar fi încercat să imite un stil de muzică lumească. Nu. A fost ceva ceresc cu privire la muzica aceea.

Există muzică lumească și muzică cerească. Poți simți când aceasta este cerească, căci duhul ți se va înălța spre a te închina lui Dumnezeu. Unele tipuri de muzică te fac doar să-i admiri pe cântăreți! Ești un muzician uns dacă-i poți conduce pe oameni să se închine lui Dumnezeu și dacă poți aduce duhul prorociei într-o întâlnire.

În 2 Cronici 20, avem una dintre cele mai uimitoare istorisiri din Vechiul Testament care ilustrează puterea ce o aduce lauda către Dumnezeu. Sunt multe lecții pe care le putem învăța de aici. O mare mulțime de vrăjmași se adunaseră împreună pentru a face război împotriva împăratului Iosafat. Iosafat, fiindcă învățase o lecție din compromisul său anterior cu Ahab, s-a hotărât acum să-L caute pe Domnul. El s-a rugat una dintre cele mai frumoase rugăciuni de încredere în Domnul - în aceeași categorie cu rugăciunea făcută de tatăl său Asa (2 Cronici 14:11). Observați șapte lucruri pe care Iosafat I le-a reamintit lui Dumnezeu și lui însuși, și pe care le-a recunoscut în rugăciunea sa:

1. Suveranitatea absolută a lui Dumnezeu (v.6).

2. Ceea ce făcuse Dumnezeu pentru Israel în trecut (v.7).

3. Promisiunile lui Dumnezeu (v.8,9).

4. Faptul că Israel era moștenirea lui Dumnezeu (v.11).

5. Slăbiciunea lor totală (v.12).

6. Lipsa lor totală de înțelepciune (v.12).

7. Dependența lor deplină de Dumnezeu (v.12).

Dumnezeu a răspuns imediat acelei rugăciuni trimițând un mesaj printr-un proroc, și spunând: "Nu vă temeți, bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu. Duceți-vă și înfruntați-i pe vrăjmașii voștri. Domnul va fi cu voi" (v.15-17).

Prin urmare, Iosafat i-a trimis pe cântăreți în luptă, în fața soldaților! Și, pe măsură ce acești cântăreți au început să-L laude pe Domnul, Domnul i-a învins pe toți vrăjmașii lui Iuda. Iuda a devenit, de asemenea, bogat prin toată averea pe care au luat-o de la vrăjmașii lor. Această istorisire ilustrează calea către victorie: Mărturisind suveranitatea și promisiunile lui Dumnezeu în credință, și lăudându-L pe Domnul dinainte, chiar și când vrăjmașii (problemele) sunt încă acolo. Credința noastră este exprimată prin laudă. "Ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui" (Ps. 106:12). Reversul este de asemenea adevărat: Când nu cântăm laude lui Dumnezeu, acest lucru dovedește că nu credem în cuvintele Lui!