A treia condiție pentru ucenicie se găsește în Luca 14:33: “Oricine dintre voi (o altă afirmație absolută) care nu se leapădă de tot ce are (de posesiunile sale) nu poate fi ucenicul Meu.”

Ce înseamnă acest lucru în termeni practici? Trebuie să înțelegem. Înseamnă oare că trebuie să devenim pustnici sau sanyasi și să mergem în jungle și să trăim acolo, părăsind totul? Nu. “Posesiuni” se referă la acele lucruri care ne posedă. Posesiunea mea este ceea ce mă stăpânește. Dacă posesiunea mea este casa mea, mă agăț de ea pentru că este a mea. Eu o stăpânesc și astfel ea mă stăpânește. Ar putea fi o mașină scumpă pe care o ai sau titluri de valoare și acțiuni foarte valoroase; tu le stăpânești și apoi ele te stăpânesc, pentru că mintea ta se concentrează atât de mult asupra acestor lucruri. Mintea ta nu se concentrează pe lucrurile fără valoare pe care le ai în casa ta, ci pe aceste bunuri foarte prețioase.

Deci, ce înseamnă atunci când spune că trebuie să “renunțăm la toate posesiunile noastre” dacă vrem să fim ucenicii Lui? Trebuie oare să vând tot ce am? A fost un tânăr care a venit la Isus în Marcu 10, căruia Isus i-a spus să vândă tot ce avea, dar Isus nu a dat niciodată această poruncă tuturor oamenilor. Zacheu, de exemplu, i-a spus lui Isus în Luca 19 că el va da jumătate din bunurile sale săracilor și va da înapoi celor pe care i-a înșelat. Iar Isus a spus că acest lucru este bun. El a spus: “mântuirea a venit în această casă”. Nu i-a cerut lui Zacheu să renunțe la toate lucrurile ca tânărul bogat. În casa Mariei, Martei și lui Lazăr, Isus nici măcar nu le-a cerut să renunțe la ceva. Așadar, El nu le-a spus tuturor că ar trebui să vândă totul.

Iubirea de bani este ca și cancerul: în unele cazuri cancerul este atât de răspândit încât medicul spune că singurul mod în care te poți vindeca este prin extirparea întregului organ. Ar putea fi vreun organ intern care este canceros, iar doctorul spune: “Nu există altă cale. Trebuie să scoți întregul organ, altfel vei muri.” Dar în alte cazuri, cancerul nu s-a răspândit atât de mult și trebuie să se elimine doar puțin. Iubirea de bani este ca un cancer. În cazul acelui tânăr bogat, “cancerul” s-a răspândit atât de mult încât Domnul a trebuit să-i spună: “Trebuie să vinzi tot ce ai și să dai săracilor”. Dar în cazul altora, precum Zacheu, boala se răspândise mai puțin. Și în cazul Mariei și Martei, afecțiunea a fost mult mai mică. Deci, El nu a dat aceeași poruncă tuturor. Depinde de cât de mult te-a cuprins iubirea de bani, cât de răspândit este cancerul în viața ta, asta determină cât de mult îți va spune Domnul să renunți la posesiunile tale și să le vinzi.

Atitudinea de a renunța la ceea ce avem este poate cel mai bine înțeleasă gândindu-ne la relatarea despre Avraam și Isaac. Avraam îl poseda pe Isaac ca fiind al său. Îl iubea și îl stăpânea. Isaac era dragul inimii lui și ținea mai mult la el decât chiar la soția sa. Dumnezeu a văzut că Isaac era un mic idol în inima lui Avraam, că Isaac era de fapt dumnezeul lui Avraam. El îl iubea pe Isaac prea mult, iar Dumnezeu a vrut să-l detașeze de această idolatrie de a-l stăpâni pe Isaac. Așa că i-a spus lui Avraam să-l ducă pe Isaac pe Muntele Moria și să-l omoare, iar Avraam a ascultat. Dumnezeu i-a dat trei zile să se gândească la asta, așa că a mers tot drumul timp de trei zile pentru a ajunge la muntele Moria. Apoi a spus: “Da, Doamne, mă închin Ție. Ți-l voi oferi pe Isaac”. Dar când a luat cuțitul pentru a-l ucide pe Isaac, Dumnezeu i-a cerut să se oprească și i-a spus să-l ia pe Isaac înapoi acasă. Din ziua aceea, Avraam nu l-a mai stăpânit pe Isaac, ci l-a avut. Isaac era încă în casa lui - și era încă fiul său - dar Avraam nu l-a mai stăpânit niciodată, iar aceasta este o imagine foarte frumoasă a ceea ce înseamnă să renunțăm la posesiunile noastre.

Gândește-te la lucrurile care sunt cele mai valoroase (lucruri pământești, lucruri materiale) pentru tine în viața ta. Care sunt lucrurile pe care le prețuiești, care sunt foarte, foarte, foarte importante pentru tine? Poate ar trebui să faci o listă cu ele. Acestea sunt posesiunile tale și trebuie să fii foarte sincer dacă vrei să fii cu adevărat un ucenic. Trebuie să fii sincer cu privire la ceea ce sunt posesiunile tale cu adevărat, și apoi trebuie să te decizi dacă ești dispus să nu mai ai o atitudine posesivă față de aceste lucruri.

Cunoști că ceva este o posesie când te ții strâns de ea. De exemplu, dacă țin strâns un stilou în mână, îl posed. Ar putea fi casa ta, ar putea fi contul tău bancar, ar putea fi titlurile de valoare și acțiunile tale, ar putea fi mașina ta, ar putea fi orice lucru valoros precum averea sau proprietatea ta imobiliară. A avea un lucru înseamnă că îți deschizi palma. Este încă acolo - nu l-ai dat altcuiva - dar acum spui: “Doamne, recunosc că acest lucru nu este al meu. Este al tău. Tu mi l-ai dat și eu sunt un administrator. Vreau să-l folosesc cu credincioșie, dar nu voi fi posesiv în privința asta. Acest lucru nu mă stăpânește. Îl am, și-Ți mulțumesc că îmi permiți să-l am.”

Aceasta este diferența dintre a poseda și a avea, iar Isus spune că trebuie să mă lepăd de toate posesiunile mele. Încă mai pot avea multe lucruri pe care Domnul mi le dă înapoi, și le pot folosi, dar nu le mai stăpânesc.

Aceasta este a treia condiție a uceniciei: Trebuie să-L iubesc pe Isus mai mult decât toate lucrurile pământești.