Moise a coborât de pe muntele Sinai cu două table de piatră în mână. Pe una erau scrise primele patru porunci care se refereau la relația omului cu Dumnezeu. Pe cealaltă tablă de piatră erau scrise celelalte șase porunci care se refereau la relația omului cu semenii săi.

Domnul Isus a spus că aceste două table ar putea fi rezumate în două porunci. Prima: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău”; iar a doua: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”(Matei 22:37-39).

Isus a pus accentul pe aceste două porunci și în rugăciunea “Tatăl nostru”. Primele trei cereri se referă la prima poruncă. Iar următoarele trei se referă la a doua poruncă, care a fost amplificată de Isus atunci când le-a dat ucenicilor Săi o poruncă nouă, spunând: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34).

Un adevărat ucenic al lui Isus caută să fie perfect centrat în Dumnezeu în ființa sa conștientă și subconștientă - cu fiecare dorință a sa perfect în acord cu Dumnezeu; fără să aibă vreo dorință, ambiție sau sentiment în afara voii lui Dumnezeu pentru viața lui. În același timp, un ucenic caută de asemenea să-și iubească frații în mod desăvârșit, așa cum l-a iubit Isus pe el.

El este totuși în mod perpetuu conștient că atitudinea lui nu este atât de perfectă pe cât ar trebui să fie în aceste două direcții. Dar el continuă să lucreze către acest obiectiv, fiind întotdeauna dispus să plătească orice preț pentru a ajunge acolo.

A-i iubi pe frații noștri înseamnă a avea o preocupare față de ei. Nu putem avea o preocupare pentru toți oamenii din lume. Numai Dumnezeu are această capacitate. Dar, în funcție de capacitatea noastră, ar trebui să avem o preocupare pentru semenii noștri credincioși; iar această capacitate ar trebui să continue să crească.

La început nu pornim așa. Primul pas este să ne iubim membrii familiei noastre acasă așa cum ne-a iubit Isus pe noi. Dar nu ne oprim aici. Înaintăm prin a căuta să-i iubim pe frații și surorile noastre din familia lui Dumnezeu, așa cum ne-a iubit Isus.

Perfecțiunea este un obiectiv spre care înaintăm, dar trebuie să fim hotărâți să ajungem la el. Aceasta este direcția în care se îndrepta Pavel când a spus: "Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus" ( Filipeni 3:13,14). Chemarea lui Dumnezeu este să devenim perfect centrați în Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu în mod suprem, să-i iubim pe semenii noștri așa cum ne-a iubit Isus pe noi, și să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine.