1. Dumnezeu ne iubește așa cum L-a iubit pe Domnul Isus

"I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:23). Acesta este cel mai măreț adevăr pe care l-am descoperit în Biblie. M-a schimbat dintr-un credincios nesigur de sine și deprimat într-unul care a devenit total sigur în Dumnezeu și plin de bucuria Domnului - totdeauna. Există multe versete în Biblie care ne spun că Dumnezeu ne iubește, dar numai acesta ne spune măsura acestei iubiri - LA FEL DE MULT CÂT L-A IUBIT PE ISUS. Deoarece nu există nicio părtinire la Tatăl nostru ceresc cu privire la felul în care îi iubește pe oricare dintre fiii Săi, El va fi cu siguranță dispus să facă pentru noi, fiii Săi, tot ce a făcut pentru Fiul Său Cel dintâi, Isus. Ne va ajuta așa cum L-a ajutat pe Isus. Se va îngriji de noi la fel cum S-a îngrijit de Isus. Va fi la fel de interesat să planifice detaliile vieții noastre cotidiene așa cum a planificat viața lui Isus. Nu ni se poate întâmpla niciodată ceva care să-L ia pe Dumnezeu prin surprindere. El a planificat deja pentru fiecare eventualitate. Așadar, nu mai trebuie să fim nesiguri. Am fost trimiși pe pământ cu un scop la fel de clar ca al lui Isus. Toate acestea sunt adevărate și cu privire la tine - dar numai dacă crezi asta. Nimic nu funcționează pentru cel care nu crede în Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Dumnezeu se bucură de oamenii sinceri

"Dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii" (1 Ioan 1:7). A umbla în lumină înseamnă, în primul rând, că nu ascundem nimic de Dumnezeu. Îi spunem totul, exact așa cum este. Sunt convins că primul pas către Dumnezeu este sinceritatea. Dumnezeu îi detestă pe cei care sunt nesinceri. Isus a vorbit împotriva fățarnicilor mai mult decât a vorbit împotriva oricui altcuiva. Dumnezeu nu ne cere să fim mai întâi sfinți sau perfecți, ci să fim sinceri. Acesta este punctul de plecare al adevăratei sfințenii. Din acest izvor curg toate celelalte. Și, dacă există un lucru care ne este foarte ușor la toți să-l facem, acesta este, a fi sincer. Deci, mărturisește-ți păcatul imediat lui Dumnezeu. Nu numi gândurile păcătoase cu denumiri "decente". Nu spune: "Doar admiram frumusețea creației lui Dumnezeu", când de fapt ai poftit după o femeie cu ochii tăi. Nu numi "mânia", "indignare dreaptă". Nu vei ajunge niciodată la biruință asupra păcatului dacă ești nesincer. Și nu numi niciodată "păcatul", "o greșeală", fiindcă sângele lui Isus te poate curăța de toate păcatele tale, și nu de greșeli! El nu curățește oamenii neonești. Există speranță numai pentru cei sinceri. "Cine își ascunde păcatele nu propășește" (Proverbe 28:13). De ce a spus Isus că există mai multă speranță pentru prostituate și hoți să intre în împărăția lui Dumnezeu decât pentru liderii religioși (Matei 21:31)? Fiindcă prostituatele și hoții nu se prefac că sunt sfinți. Mulți tineri se îndepărtează de biserici, deoarece membrii bisericii le dau impresia că ei înșiși n-au lupte. Așa că acei tineri gândesc: "Acea grupare sfântă de oameni nu va înțelege niciodată problemele noastre!" Dacă acest lucru este adevărat cu privire la noi, atunci nu ne asemănăm cu Hristos, care i-a atras pe păcătoși la Sine.

3. Dumnezeu se bucură de cel care dă cu bucurie

"Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu" (2 Corinteni 9:7). De aceea dă Dumnezeu omului libertate totală - atât înainte, cât și după convertire, și după ce este umplut cu Duhul Sfânt. Dacă suntem ca Dumnezeu, nici noi nu vom căuta să-i controlăm pe alții și să punem presiune asupra lor. Le vom da libertatea de a fi diferiți de noi, de a avea opinii diferite de ale noastre și de a crește spiritual în ritmul lor. Constrângerea de orice fel este de la Satan. Duhul Sfânt umple oamenii, în timp ce demonii îi posedă. Diferența este aceasta: Când Duhul Sfânt umple pe cineva, îi dă în continuare libertatea să facă ce vrea. Dar când demonii posedă oameni, le fură libertatea și îi controlează. Roada umplerii cu Duhul Sfânt este înfrânarea (autocontrolul) (Galateni 5:22,23). Posedarea demonică, însă, duce la pierderea controlului de sine. Trebuie să ne amintim că orice lucrare pe care o facem pentru Dumnezeu, care NU este făcută cu bucurie și de bunăvoie, este o lucrare moartă. Orice lucrare făcută pentru Dumnezeu pentru o răsplată sau pentru un salariu este de asemenea o lucrare moartă. Banii dați pentru Dumnezeu sub presiunea venită din partea altora n-au nicio valoare, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu! Dumnezeu apreciază puținul făcut cu bucurie pentru El mult mai mult decât mari lucrări făcute sub constrângere sau făcute doar pentru a-ți ușura conștiința.