Bisericii din Corint, Pavel i-a scris astfel: "Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare, în parte, mădularele lui" (1 Corinteni 12:27). Epistola lui Pavel către creștinii din Efes este centrată în jurul mărețului adevăr că credincioșii sunt un singur Trup în Cristos. Domnul Isus este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul Său (Efeseni 1:22,23). Fiecare credincios este membru al acestui Trup. Citim în Efeseni 4:1-2: "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste." Dumnezeu caută să vadă în noi smerenie, blândețe, și răbdare. Efeseni 4:2 (versiunea Living Bible) spune: "Fiți îngăduitori cu greșelile celorlalți datorită dragostei voastre". În orice biserică, nimeni nu este perfect. Toată lumea face greșeli. Deci, în biserică va trebui să fim îngăduitori unii cu alții atunci când greșim. Trebuie să avem o atitudine de îngăduință față de greșelile altuia pentru că ne iubim unii pe alții. "Dacă faci o greșeală, o voi acoperi eu. Dacă lași ceva nefăcut, voi face eu". Așa trebuie să funcționeze Trupul lui Cristos. Citim în Efeseni 4:3 - "Căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii." Unitatea este o temă măreață în multe din epistolele lui Pavel. Și aceasta este povara pe care Domnul o are și pentru biserica Sa. În Trupul lui Cristos, fiecare membru este conectat în interior în primul rând la Cap și apoi tot în interior este conectat și cu ceilalți membri, în mod inseparabil. Acești membri trebuie să crească în unitate până când unitatea lor este ca unitatea Tatălui și a Fiului (Ioan 17:21-23).

În Efeseni 4:16, Pavel spune: "Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste." Încheieturile despre care se menționează aici vorbesc despre părtășie. Gândește-te câte articulații ai la un singur braț. Există una la umăr, alta la cot, una la încheietura mâinii și apoi trei la fiecare deget - cel puțin 17. Articulațiile sunt cele care îți fac brațul să funcționeze în mod liber. Dacă ai avea un braț superior puternic și un braț inferior puternic, dar cotul ți-ar fi rigid, ce ai putea face cu brațul acela? Nimic. Nu doar puterea îți face brațul folositor, ci și încheieturile care funcționează. Să luăm în considerare cum putem aplica acest lucru la Trupul lui Cristos. Iată un frate bun - un braț superior puternic. Și iată un alt frate bun - un braț inferior puternic. Dar ei nu pot avea părtășie între ei. Aceasta este tragedia din Trupul lui Cristos astăzi. În corpul uman, aceasta se numește artrită și este foarte dureroasă. Multe biserici locale au artrită. Când articulațiile noastre funcționează cum trebuie, nu se aude niciun sunet. Dar când un corp are artrită, acesta scârțâie și fiecare mișcare produce un sunet nesănătos. Ceea ce se numește "părtășie" între unii credincioși este exact așa. Scârțâie. Dar când încheieturile funcționează bine, nu există deloc niciun sunet. Părtășia noastră unii cu ceilalți trebuie să fie așa. Dacă nu este așa cu tine, atunci trebuie să iei niște medicamente pentru artrită: Mori față de viața sinelui tău. Atunci vei fi vindecat și părtășia ta cu ceilalți va fi glorioasă. Aceasta este voia lui Dumnezeu în Trupul lui Cristos.

În Vechiul Testament era imposibil ca poporul lui Dumnezeu, evreii, să devină un singur Trup. Aceasta a devenit posibil doar după ce Isus S-a înălțat la Cer şi a turnat Duhul Sfânt peste credincioşi, ca să locuiască în ei. Acum, doi oameni pot deveni una. În Vechiul Testament, Israel era o congregaţie. Naţiunea a crescut la număr, dar a rămas tot o congregaţie. În Noul Testament însă, Biserica trebuie să fie un Trup, nu o congregaţie. Dacă doi nu devin una, atunci avem o simplă congregaţie. Aspectul important cu privire la Trupul lui Cristos nu este mărimea, ci unitatea lui. După acest standard este greu de găsit 'o biserică' despre care se poate afirma că nu este o congregaţie. Putem găsi peste tot congregaţii care cresc în număr - dar nu şi în unitate. Certurile, invidia şi concurenţa sunt prezente chiar şi în conducerea bisericilor. Dumnezeu doreşte să aibă o expresie a Trupului lui Cristos pretutindeni în lume.

În Trupul lui Cristos, fiecare persoană este prețuită, chiar dacă nu are vreun dar anume. Este prețuită fiindcă este un membru al Trupului lui Cristos. De fapt, citim în Biblie că Dumnezeu dă mai multă cinste membrului lipsit de daruri, pentru a se menţine unitatea în Trup (1 Corinteni 12:24, 25). În Biserică trebuie să urmăm exemplul lui Dumnezeu şi să dăm cinste chiar şi celor care nu au niciun dar, atâta timp cât sunt smeriţi şi temători de Dumnezeu. În Babilon sunt cinstiţi: predicatorul priceput, cântăreţul talentat, şi astronautul convertit. Dar în Biserică (cortul lui Dumnezeu), dăm cinste celor temători de Domnul (Psalmi 15:1,4). Există o diferență uriașă între Babilon și Ierusalim. Astăzi, Dumnezeu ne cheamă să ieșim din Babilon și să zidim Ierusalimul (Apocalipsa 18:4).

Dacă am putea vedea Trupul lui Cristos, atunci n-ar mai exista absolut niciun loc pentru invidie. În corpul uman, piciorul nu are nicio problemă că este doar picior. Niciodată nu-şi doreşte să fie nimic altceva decât un picior şi niciodată nu visează să devină o mână. Este chiar mulţumit să fie picior. Ştie că Dumnezeu nu a făcut nicio greşeală făcându-l picior. Se bucură să fie picior; se bucură la fel de mult văzând ce poate realiza o mână, chiar dacă conştientizează că el n-ar putea realiza niciodată ceva similar. La fel va fi cu toţi cei care "au văzut" Trupul lui Cristos. Când eşti invidios pe un altul, când nu te poţi bucura cu toată inima văzând un alt membru folosit foarte mult de Dumnezeu, este evident că nu ai înţeles deloc acest adevăr. Orice membru care trăieşte în relaţie strânsă cu Capul se va bucura și se va veseli când un alt membru al Trupului este onorat (1 Corinteni 12:26).

În 1 Samuel 18:1-8, citim că Ionatan a făcut un legământ cu David. Vedem aici o descriere frumoasă a relaţiei de legământ ce trebuie avută în trupul lui Cristos. Spune aici că sufletul lui Ionatan era "alipit" de sufletul lui David. Aceasta este și chemarea noastră ca Trup al lui Cristos - să fim alipiţi împreună, să devenim UNA, ca să nu existe nicio breşă (neînţelegere, invidie, suspiciune, etc.) între noi, prin care vrăjmaşul să poată intra şi să aducă dezbinare. Este imposibil să intri într-un astfel de legământ fără a muri față de tine în mod continuu.

Există o diversitate instituită de Dumnezeu în Trupul lui Cristos. Dumnezeu folosește temperamentele și darurile noastre diferite pentru a prezenta lumii o imagine echilibrată a lui Cristos. Tu ai o slujire distinctă și unică în Trupul lui Cristos pe care nimeni altcineva nu o poate îndeplini. Și acea slujire nu va fi niciodată una echilibrată, ci va fi dezechilibrată. Va trebui să-ți găsești echilibrul lucrând în părtășie cu alții care au slujiri diferite în Trup. Acesta este modul în care Dumnezeu ne păstrează smeriți - făcându-ne dependenți de alții. Slavă Domnului!

Isus nu a venit să dea Tatălui doar 10% din veniturile Sale. El a venit să stabilească un nou legământ și să zidească o biserică a noului legământ. Prin urmare, El a dat 100% Tatălui Său. Iar acum El ne spune: "Vino după Mine". Trebuie să fim dispuși să zidim Trupul lui Cristos, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătim - fie că e vorba de banii noștri, onoarea noastră, comoditatea noastră, energia noastră fizică, reputația noastră, slujba noastră sau orice altceva. Nu trebuie să existe nicio limită la ceea ce suntem dispuși să sacrificăm de dragul Domnului. Nu trebuie să căutăm propria noastră comoditate sau confortul nostru în nimic. Tot ceea ce facem trebuie să fie legat de zidirea Trupului lui Cristos. Chiar și ocupația noastră pământească trebuie să fie doar un mijloc de a ne câștiga existența, astfel încât să nu devenim o povară pentru alții din biserică din punct de vedere financiar.