Sub vechiul legământ, Dumnezeu le-a dat evreilor multe feluri de Sabaturi. Sabatul săptămânal este binecunoscut. Au existat totuși și unele Sabaturi mai puțin cunoscute. Unul era anul Sabatic care venea la sfârșitul a fiecare șase ani (Levitic 25:2-4). Un altul era Sabatul din al cincizecilea an care venea la sfârșitul a fiecare șapte ani de Sabat (după fiecare 49 de ani). Acest Sabat din al cincizecilea an era numit „anul jubileului” (Levitic 25:8-12).

În anul jubileului, israeliții trebuiau „să vestească libertate pretutindeni în țară tuturor datornicilor care erau robi”, și urma să fie „un timp în care se anulau toate datoriile” (Levitic 25:10 - Biblia Living).

Domnul poruncise anularea tuturor datoriilor la sfârșit de fiecare șapte ani de asemenea, când „fiecare creditor va scrie: ‘Plătit în întregime’, pe orice bilet la ordin pe care îl deține... deoarece Domnul a eliberat pe fiecare de datoria lui” (Citește cu atenție Deuteronomul 15:1-10).

Anii Sabatului trebuiau să fie timpuri de mare binecuvântare și bucurie. Cuvântul „jubileu” înseamnă „un strigăt de bucurie”. Anul jubileului trebuia să fie un an plin de strigăte de bucurie - pentru că fiecare datorie fusese iertată și fiecare datornic eliberat. De aceea, Domnul le-a spus israeliților cu privire la acel an: „Ce an fericit va fi acesta pentru voi!” (Levitic 25:11 - Biblia Living).

Acum, sub noul legământ, sărbătorim ziua Sabatului în fiecare zi a săptămânii, pentru că la Domnul fiecare zi este sfântă.

Și, sărbătorim Anul Sabatic în fiecare an - căci fiecare an este un an de jubileu - un an de veselie în care îi eliberăm și iertăm pe toți cei care ne-au făcut rău și ne-au înșelat. Astfel, fiecare an al vieții noastre poate fi fericit - pentru că fiecare an este menit să fie un an de jubileu pentru noi.

Chemarea noastră este să fim milostivi cu alții, așa cum Dumnezeu a fost milostiv față de noi. Acea frază, „AȘA CUM DUMNEZEU A FOST FAȚĂ DE NOI” este motto-ul de care trebuie să ținem cont în orice vreme în relațiile noastre cu toate ființele umane.

Am primit mult fără plată de la Domnul, așadar, haideți să dăm fără plată și altora (Matei 10:8) - nu într-un mod zgârcit, ci cu libertate și cu o inimă mare.

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere minunea iertării pe care Domnul ne-a acordat-o atât de liber. TOATĂ VIAȚA NOASTRĂ TREBUIE TRĂITĂ ACUM CA O EXPRESIE DE RECUNOȘTINȚĂ DOMNULUI PENTRU TOT CE A FĂCUT PENTRU NOI PE CRUCEA DE LA CALVAR.

Vestea bună a Evangheliei este că putem fi salvați dintr-o existență mizeră. Acum putem avea râuri de apă vie care curg prin noi în mod constant și putem fi o binecuvântare pentru fiecare familie pe care o întâlnim.

Putem fi milostivi cu alții așa cum Dumnezeu a fost milostiv față de noi.

Îi putem elibera pe alții așa cum ne-a eliberat Dumnezeu pe noi.

Îi putem binecuvânta pe alții așa cum ne-a binecuvântat Dumnezeu pe noi.

Putem da fără plată altora așa cum Dumnezeu ne-a dat fără plată nouă.

Putem avea o inimă largă față de alții așa cum a avut Dumnezeu pentru noi.

Anul acesta - și fiecare an - poate fi un an fericit pentru fiecare dintre noi, dacă îi eliberăm pe toți cei care ne datorează ceva, sau care ne-au făcut rău în vreun fel. Îngropați aceste ranchiuni permanent, fiți milostivi cu toți oamenii și astfel faceți un nou început cu Domnul astăzi.