(Prezbiter al bisericii New Covenant Christian Fellowship, California, SUA)

Uneori ne confruntăm cu situații în care oamenii devin foarte mânioși pe noi. Chiar și la tinerețe experimentăm asta. De exemplu, acasă sunt conflicte cu frații, la școală sunt bătăuși sau prieteni cruzi. Când înaintăm în vârstă, poate colegii de muncă sau membrii de familie se mânie pe noi și s-ar putea să nu ne vorbească timp de luni de zile sau chiar ani. Poate că am făcut ceva greșit și este vina noastră, poate am păcătuit împotriva lor. Sau poate că nu este vina noastră în principal, dar s-a întâmplat ceva și sunt furioși pe noi din cauza asta.

Acest lucru ne poate face să ne enervăm înapoi, sau să ne simțim triști sau anxioși dacă ei nu ne iartă, sau să îi privim cu dispreț pentru că simțim că sunt atât de neevlavioși fiind mâniați pe noi. Nimic din toate acestea nu este voia lui Dumnezeu.

Ce facem atunci când cineva este mâniat pe noi?

Cred că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să NE SMERIM. Și o parte a smeririi noastre este aceasta: ar trebui să fim primii care caută restaurarea.

Într-o ceartă, cel care este mai spiritual este acela care își cere iertare și caută restaurarea. Dacă vreau să-L urmez pe Isus, eu trebuie să fiu cel care caută restaurarea întâi.

În Matei 5:23-24, Isus a spus că, dacă fratele nostru are ceva împotriva noastră, trebuie să mergem să încercăm să ne împăcăm cu el și să facem pace înainte de a veni la Dumnezeu. Cere-ți iertare, repară lucrurile, încearcă să te împăci - poate că noi am fost de vină. Chiar dacă nu am fost de vină, tot putem căuta restaurare... poate chiar trebuie să ne cerem iertare pentru ceva pentru care nu am fost de vină! Cred că aceasta este inima lui Isus care a murit pentru multe păcate care nu au fost ale Lui - să căutăm împăcarea chiar dacă înseamnă că trebuie să murim față de noi înșine. Asta nu garantează că cealaltă persoană va accepta scuzele noastre, dar întrebarea este dacă am făcut tot ce ne stă în putere pentru a restabili pacea:

Romani 12:18 - „Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.”

Un alt lucru pe care l-am văzut este că, o parte a smeririi mele este să-mi amintesc cât de mult am fost iertat de Dumnezeu și câtă milă Își revarsă El peste mine în fiecare clipă.

De exemplu, unul dintre lucrurile care mă ajută când mă simt mânios pe un lucru pe care l-a făcut copilul meu în neascultare față de mine, este să-mi amintesc că mânia mea este mai gravă decât neascultarea copilului meu, fiindcă eu sunt mai mare și știu mai bine! Dumnezeu mi-a spus despre dragostea, mila și iertarea Sa, și știu foarte bine cum am fost neascultător față de Dumnezeu... așa că, atunci când mă simt foarte mânios pe copiii mei pentru neascultarea lor față de mine, mă ajută să-mi amintesc că în primul rând eu sunt cel care are nevoie de har și îndurare de la Dumnezeu, mai mult decât ei.

Dacă am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a ne împăca cu cealaltă persoană și ea este încă mâniată pe noi, este posibil ca acest lucru să ne facă neliniștiți, supărați, sau să ne ispitească să ne enervăm înapoi pe acea persoană. Uneori m-am simțit foarte frustrat pe alții în astfel de situații, când aceștia nu se grăbesc să mă ierte. Am învățat că trebuie să-mi găsesc odihna și puterea numai în Dumnezeu - dragostea și aprobarea Lui sunt singurul lucru care contează.

Un exemplu minunat în acest sens este David:

1 Samuel 30:6 - "David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."

Noi ne bizuim pe dragostea Tatălui nostru, și nu pe iubirea sau aprobarea altcuiva. Aprobarea și dragostea Lui sunt tot ceea ce avem nevoie pentru a fi întăriți.

Dacă cineva nu vorbește cu mine, pot fi încurajat de faptul că Dumnezeu încă vorbește cu mine! Dacă cineva ține păcatul meu împotriva mea chiar și după ce m-am pocăit, nu trebuie să mă îngrijorez, pentru că Dumnezeu nu-l ține împotriva mea! Dumnezeu nu mai ține păcatul meu împotriva mea, acest lucru este infinit mai important decât dacă altcineva ține păcatul meu împotriva mea.

Am observat însă că, dacă alții sunt mâniați și nu ne iartă imediat sau nu ne răspund îndată căutând restaurare, nu renunțăm imediat la ei. Trebuie să avem răbdare cu ei, așa cum are și Dumnezeu răbdare cu noi. Trebuie să-i lăsăm să se liniștească dacă ne-am cerut iertare și încă nu ne-au iertat. E ca și cum ai găti pe grătar - pui cărbuni pe el și îi aprinzi, și ard flăcări mari pentru o vreme. Nu poți găti încă pe el - trebuie să aștepți ca flăcările să se domolească pentru a putea găti și a fi productiv cu acei cărbuni. În același fel, uneori trebuie să lași ca focul mâniei din altă persoană să se domolească înainte ca discuțiile să poată fi profitabile. S-ar putea ca Dumnezeu să încerce să mă învețe să am răbdare cu alții, așa cum are El răbdare cu mine.

Biblia spune: „Nu întoarceți rău pentru rău, dimpotrivă binecuvântați” (1 Petru 3:9). Dacă vrem să fim ca Isus, nu există o cale mai bună decât să răsplătim răul cu bine, mai degrabă decât răul cu rău. Răsplătește ostilitatea cu cuvinte blânde (Proverbe 15:1). Răsplătește ranchiuna altuia cu răbdare și bunătate. Aceasta a fost istoria vieții lui Isus - a venit să-Și dea viața pentru o lume care Îl disprețuia. El este Cel la care privim.

"Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre." (Evrei 12:3)

Putem fi încurajați dacă ne uităm la Isus și vedem cât de blând este El, câtă ostilitate îndură cu răbdare și milă.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să stăpânim fiecare gram de mânie din noi, prin puterea Duhului Său, și să fim plini de dragoste față de ceilalți (inclusiv vrăjmașii noștri), înțelepți în răspunsurile noastre, răbdători și milostivi atunci când alții sunt mâniați pe noi.