Când un credincios este cuprins de un nou adevăr, poate merge foarte ușor la o extremă atât de mare încât alte adevăruri menite să echilibreze primul adevăr sunt ignorate. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce privește credința creștină autentică.

Sub Vechiul Legământ, credința nu era importantă. Doar faptele erau importante. Legea lui Moise nu spunea nimic despre a avea credință în Dumnezeu. Dar a dat 613 porunci - o listă lungă de fapte pe care omul trebuia să le împlinească, dacă voia să-I fie plăcut lui Dumnezeu.

Dar când ajungem la Noul Legământ, citim: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9). Citind acest verset de unul singur, mulți credincioși ajung la o extremă și spun că, prin urmare, faptele nu sunt deloc importante - deoarece (așa cum spune acest verset), faptele tind să facă o persoană să se laude cu ceea ce poate face ea.

Dar ce ne învață cu adevărat Noul Legământ? Nu poți găsi întregul adevăr într-un singur verset din Scriptură. Când Diavolul I-a citat lui Isus un verset în pustie, spunând: “Este scris...” (Matei 4:6), Isus a spus: “DE ASEMENEA, este scris...”. Așadar, vedem că un verset din Scriptură trebuie foarte adesea să fie echilibrat de un alt verset (sau versete) din Scriptură, dacă vrem să înțelegem cu acuratețe întregul adevăr. Dacă Satan a încercat să-L înșele chiar și pe Domnul Isus cu un singur verset din Scriptură, cu atât mai mult va încerca să-i înșele pe credincioșii de astăzi cu un verset din Scriptură luat de unul singur. Așadar, trebuie să fim extrem de atenți în studierea Scripturii dacă vrem să evităm să fim înșelați. La fel ca păsările, adevărul are și el două aripi - și trebuie să le folosești pe amândouă dacă vrei să zbori drept. Cu o singură aripă, fie te vei rătăci complet, fie te vei învârti în cerc și nu vei face niciodată vreun progres!

Vedem acest echilibru în Efeseni 2, unde spune, pe de o parte: “Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. NU prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Dar, pentru ca nimeni să nu se rătăcească (zburând doar cu “o singură aripă”), chiar în versetul următor continuă să spună: “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus PENTRU faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:8-10). Deci: Suntem mântuiți NU PRIN fapte bune, CI PENTRU faptele bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Vedem același echilibru în Filipeni 2:12, 13. Acolo suntem îndemnați astfel: “Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”. Dar apoi continuă spunând că “Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea”. Noi trebuie să ducem până la capăt ceea ce Dumnezeu lucrează mai întâi în noi.

În Iacov 2:17,18, spune așa: “Credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Și apoi Iacov continuă să spună: “Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele.” Dar Iacov (insuflat de Duhul Sfânt) spune: “Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Deci, o credință care nu produce “fapte ale credinței” este o credință moartă. Aceasta este diferența dintre o credință moartă și o credință vie.

Credința creștină autentică va produce întotdeauna fapte ale credinței - adică fapte produse în dependență de Duhul Sfânt. Pentru că, în esență, asta este adevărata credință: Dependența de Duhul Sfânt, la fel ca ramura care se bazează pe pom pentru a produce roade. Așadar, dacă avem cu adevărat echilibrul adevărului care se găsește în Noul Testament, atunci acesta se va vedea în asemănarea cu Hristos a vieților noastre - atât în relațiile noastre de acasă, cât și la locul de muncă - asemănare produsă prin puterea Duhului Sfânt, prin credință (adică prin dependența noastră de El).

Credința fără fapte este o credință intelectuală moartă - și nu este adevărata credință produsă de Duhul Sfânt în inima unei persoane. Adevărata credință creștină este o dependență totală de Dumnezeu, care produce întotdeauna roada unei creșteri în asemănarea cu Hristos în viața unei persoane. Pe de altă parte, faptele fără credință îl reprezintă pe un om care încearcă să placă lui Dumnezeu prin propriile sale eforturi omenești, ceea ce duce la autoîndreptățire - pe care Scriptura o numește “haine mânjite”. (“Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” - Isaia 64:6).

Ceea ce am împărtășit în acest articol este un adevăr foarte important - pentru că destinul nostru veșnic depinde de el - și, prin urmare, nu ne putem permite să greșim în această privință. Așadar, nu-l lăsați pe Diavolul să vă înșele cu o “credință” falsă, care este doar o credință intelectuală ce nu produce viața lui Hristos în noi.

Cine are urechi de auzit, să audă. Amin.