WFTW Body: 

2 Corinteni 3:18 este versetul care descrie cel mai bine lucrarea Duhului Sfânt în întregul Nou Testament. Atunci când Duhul Sfânt devine Domn în viețile noastre, El aduce libertate. "Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia" (versetul 17). El ne eliberează în primul rând de puterea păcatului, dar și de iubirea de bani, de tradițiile strămoșilor și prezbiterilor care sunt contrare Cuvântului, de opiniile oamenilor, etc. Aceasta este într-adevăr o mare libertate. Atunci devenim liberi să slujim lui Dumnezeu și nu omului.

În 2 Corinteni 3:18, ni se spune că Duhul Sfânt ne arată slava lui Isus în Scripturi (Oglinda este Cuvântul lui Dumnezeu - Iacov 1:23-25). Unii oameni citesc Biblia doar ca să extragă predici și să-și verifice doctrinele. Dar Duhul Sfânt dorește în primul rând să ne arate slava lui Isus în Biblie. Pe măsură ce vedem această slavă, Duhul Sfânt ne transformă de asemenea în această asemănare cu Domnul. Această asemănare include asemănare cu Cristos și în felul în care a slujit El. Vom începe să slujim ca El. Duhul ne va arăta felul cum Isus a făcut sacrificii pentru a sluji Tatălui Său - și ne va determina să facem și noi sacrificii pentru a sluji Domnului. Viața și slujirea noastră se vor schimba radical dacă permitem Duhului Sfânt să ne transforme.

Acum, când vedem slava lui Isus în Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne schimbă de la un grad de slavă la altul, astfel încât slava Lui în noi să crească din zi în zi (versetul 18). Cu alte cuvinte, dacă suntem supuși în întregime Duhului, ungerea asupra vieții noastre va fi mai mare astăzi decât a fost acum câțiva ani și mult mai mare decât era acum 30 de ani. Dar dacă nu ești credincios, atunci slava va păli în viața ta pe măsură ce vei îmbătrâni. La foarte mulți tineri zeloși le scade râvna de îndată ce se căsătoresc. De ce se întâmplă asta? Dacă te căsătorești în voia lui Dumnezeu, râvna și slava ta vor fi mult mai mari decât atunci când ai fost necăsătorit. Dar slava va păli, dacă soția ta sau căminul tău vor deveni mai importante pentru tine decât Domnul. Un astfel de om încetează să mai vadă slava Domnului și începe să dea înapoi.

În 2 Corinteni 4:1, Pavel continuă să-și descrie slujba sa. "De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală (nu ne pierdem inima - versiunea în limba engleză NASB)." A-ți pierde inima înseamnă a te descuraja. Chiar și apostolul Pavel a fost ispitit să se descurajeze. Deci, dacă ești ispitit să te descurajezi, nu trebuie să consideri acest lucru ca fiind ciudat. De multe ori am fost ispitit să mă descurajez, dar am spus ca Pavel: "Nu ne descurajăm fiindcă avem ochii ațintiți la Isus și ne gândim la lucrarea minunată pe care ne-a dat-o Dumnezeu." Așadar, deși cu toții vom fi ispitiți să ne descurajăm, niciunul dintre noi nu trebuie VREODATĂ să se descurajeze, dacă ne ținem ochii ațintiți la Domnul.

Mulți lucrători creștini sunt descurajați, posomorâți și deprimați după câțiva ani de slujire lui Dumnezeu; și unii au chiar o cădere nervoasă. Acest lucru se datorează faptului că au încercat să slujească lui Dumnezeu cu propria lor capacitate. Noi trebuie să depindem de Dumnezeu să ne echipeze pentru slujirea Lui. Trebuim să ne încredem în Dumnezeu chiar și pentru sănătate fizică dacă Îi slujim. Promisiunea lui Dumnezeu este: "Cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea. Chiar tinerii se clatină, dar tu vei zbura ca vulturi i" (Isaia 40:31 ). Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu. Chiar dacă ești în dificultate financiară, încrede-te în această promisiune: "Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu." Orice nevoie avem, Dumnezeu poate să ne-o împlinească.

2 Corinteni 4:10,11 sunt versete care sunt înțelese greșit de majoritatea creștinilor. Mulți credincioși sunt dornici să audă despre o evanghelie care va face minuni fizice în viața lor. Dar dacă vrei ca viața lui Isus să se manifeste în tine, răspunsul se află în aceste versete. Trebuie să purtăm moartea Domnului Isus în trupul nostru. Ce este această "moarte a lui Isus"? Înseamnă să murim față de voia noastră și viața sinelui nostru așa cum a făcut Isus pe parcursul la toți cei 33 ½ ani cât a trăit pe pământ (Ioan 6:38). Asta înseamnă să reacționăm la situațiile vieții așa cum a reacționat Isus când a fost pe pământ. Cum a reacționat atunci când oamenii L-au numit diavolul, când Iuda Iscarioteanul Îi fura banii, când oamenii L-au scuipat, L-au numit fiu nelegitim (fiul Mariei), când L-au insultat, L-au jefuit, L-au abuzat, I-au spus să înceteze să mai predice și L-au dat afară din sinagogă? El a murit față de onoarea, prestigiul, reputația și demnitatea umană și față de voia Sa. Asta înseamnă "moartea lui Isus". Tu și cu mine nu avem parte în moartea lui Isus la Golgota. Nu putem muri pentru păcatele lumii. Dar a existat o moarte în viața Lui care a continuat în fiecare zi a vieții Sale pământești. Aceasta este moartea la care trebuie să luăm parte. De ce i se zice "moartea lui Isus"? - Pentru că Isus a fost prima Persoană care a mers pe această cale a morții față de sine și față de lucrurile din această lume. A murit față de tot ceea ce era omenesc, și astfel a manifestat slava Tatălui. Tu și cu mine suntem chemați să călcăm pe urmele lui Isus.

În 2 Corinteni 4:17 ,18 Pavel spune: "Toate aceste întristări prin care trecem sunt foarte ușoare, fiindcă slava care va veni în noi prin ele este atât de mare" . Dar această slavă poate veni în noi numai atâta timp cât "continuăm să ne uităm la lucrurile care nu se văd și refuzăm să ne uităm la lucrurile care se văd" ( 2 Corinteni 4:18 ). Asta înseamnă că nu privim la niciuna din suferințele noastre dintr-o perspectivă umană, ci dintr-una Divină. Există o slavă care este lucrată în viața noastră prin aceste încercări și ajungem într-o părtășie mai apropiată cu inima lui Isus. De aceea suntem încurajați; și în acest fel primim o slujire. Nu primim o slujire numai prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu.