Mulți oameni religioși sunt legaliști și sunt sub lege. Ei se gândesc în termeni de minimul necesar pentru a fi pe placul Domnului. Din acest motiv calculează ei exact la cât se cifrează 10% din venitul lor și apoi îl oferă fără tragere de inimă lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, această atitudine a sfârșit în cele din urmă cu oferirea, de către israeliți, de oi oarbe și tauri bolnavi ca jertfe Domnului (Mal. 1:8).

Este posibil să ai o atitudine identică față de poruncile Noului Testament. O soră se poate gândi în termeni de minimul necesar pentru a ține litera Cuvântului care îi poruncește să fie supusă soțului ei; sau minimul necesar de acoperământ pentru cap la întâlniri – fără ca frumusețea părului ei să fie ascunsă în totalitate! Bărbați și femei se pot gândi în termeni de minimul necesar pentru a fi “spirituali” fără ca să renunțe la toate în întregime. „Care este minimul al acestei lumi la care trebuie să renunț?” este o întrebare care este întotdeauna în mințile la astfel de oameni. Acest fel de oameni nu pot fi niciodată spirituali. Pot fi doar religioși.

Atitudinea lui Isus a fost total diferită. El nu a căutat niciodată să descopere care era cerința minimă, pentru a fi pe placul Tatălui Său. Dimpotrivă, a căutat să afle care era maximul, pentru ca să poată oferi totul Tatălui. Prin urmare, a căutat să afle duhul din spatele fiecărei porunci. Astfel El a știut că nu era deajuns doar să eviți adulterul în trup (deși acesta era minimul cerut de lege). A înțeles că duhul din spatele acelei porunci era că o persoană nu trebuie nici măcar să poftească (să râvnească) în inima sa. În același fel, El a văzut că mânia și uciderea erau similare. Și așa mai departe. Astfel, El a înțeles duhul din spatele fiecărei porunci.

O mireasă pământească ce este profund îndrăgostită de mirele ei nu se gândește niciodată la minimul necesar pentru a fi pe placul partenerului ei. Dimpotrivă, se gândește care este maximul pe care-l poate face. Aceasta este și atitudinea miresei lui Cristos.

Aici vedem deosebirea dintre un slujitor și mireasa. Cei de sub lege nu pot fi decât servitori (slujitori). Angajatul lucrează pentru salarii și este, prin urmare, foarte calculat în serviciul său. Își măsoară munca cu ceasul. Dacă lucrează ore suplimentare, se așteaptă la plăți extra. O persoană care este fiu (sau soție), pe de altă parte, va lucra pentru orice durată de timp – nu pentru răsplată, ci din dragoste. În aceasta stă diferența dintre religiozitate și spiritualitate.

Atitudinea minții care se gândește, „Ce pot obține de la Domnul?”, duce la religiozitate. De partea cealaltă, atitudinea care se gândește, „Ce poate obține Domnul din singura viață pământească pe care o am?”, va duce la adevărata spiritualitate. Va deveni apoi firesc pentru noi să mergem a doua milă când minimul necesar este să mergi doar o milă.